În conformitate cu jurisprudența Curții întemeiată pe articolul 49 din TFUE, conceptul de stabilire este foarte larg și permite unui cetățean al UE să participe, în mod stabil și continuu, la viața economică a unui stat membru, altul decât statul său de origine, și să profite de aceasta, contribuind astfel la interacțiunea economică și socială din cadrul Comunității’, ‘ (1).
Totuși, pentru ca dispozițiile privind libertatea de stabilire să poată fi aplicate, este necesar, în general, să fie asigurată prezența permanentă în statul membru gazdă (2). Un birou înființat în scopul de a urmări evenimentele sportive pentru a stabili cote fixe, sau un birou comercial pentru promovarea serviciilor transfrontaliere de jocuri de noroc ori pentru asigurarea de asistență consumatorilor locali pot constitui, de exemplu, o astfel de prezență permanentă.
În conformitate cu Directiva privind comerțul electronic (3), o companie care oferă servicii ale societății informaționale este stabilită în locul în care își desfășoară activitatea economică.
Prin urmare, nu este vorba nici despre locul în care este instalată tehnologia care susține site-ul său web, nici despre locul în care site-ul este accesibil. În cazurile în care este dificil să se determine, dintre mai multe sedii, care este sediul din care se furnizează un anumit serviciu, factorul determinant trebuie să îl reprezinte locul în care se află centrul activităților companiei, legate de serviciul respectiv. Deoarece o companie poate utiliza un server sau mai multe, ori o infrastructură „cloud” (4), și deoarece poate muta serviciul de pe un server pe altul sau poate reloca serverele într-o perioadă de timp foarte scurtă, un server nu poate fi considerat o legătură sigură pentru a determina sediul companiei legat de un anumit serviciu online.
Uneori legislațiile naționale stabilesc limite cantitative pentru numărul de licențe care pot fi deținute pentru servicii de jocuri de noroc online, sau chiar interzic total aceste servicii în jurisdicțiile lor (este vorba, de exemplu, de o interdicție sau de un monopol de jure sau de facto privind una sau mai multe categorii de servicii de jocuri de noroc). Alte state membre nu stabilesc limite pentru numărul total de licențe pe care le pot elibera – licența se acordă oricărui operator online care îndeplinește o serie de condiții stabilite în legislație sau în reglementări. Licențele pot fi limitate în timp sau pot fi acordate pentru o perioadă nedefinită.
Dintre statele membre ale UE, Malta are cel mai mare număr de operatori de jocuri de noroc online licențiați (aproximativ 500 de licențe eliberate în 2009).
În actuala situație a reglementării din statele membre, li se poate cere operatorilor, atunci când oferă același tip de serviciu de jocuri de noroc online (de exemplu, pariuri sportive) în diferite state membre, să solicite o licență în fiecare din acestea. Unele state membre recunosc licențele eliberate în alte state membre care le sunt notificate (lista albă) și permit acestor furnizori licențiați să ofere servicii de jocuri de noroc online pe teritoriile lor fără a deține o licență suplimentară. Alte state membre pot ține seama de licențele respective atunci când eliberează propriile licențe acestor operatori, dar impun regimuri de dublă licențiere, în care fiecare operator, indiferent dacă operează sau nu în alt stat membru, trebuie să fie licențiat pe teritoriul lor înainte de a putea oferi astfel de servicii.
(1) Cauza C-55/94, Rec. 1995, p. I-4165.
(2) Cauza C-386/04, Rec. 2006, p. I-8203.
(3) Considerentul (19) din Directiva privind comerțul electronic citată la nota de subsol 47.
(4) Prin „cloud” se înțelege o platformă sau o infrastructură care permite executarea de coduri (servicii, aplicații etc.) într-un mod controlat și elastic.
Lasă un răspuns