Omul proprietate şi omul proprietar
Noţiunile proprietate şi proprietar sunt înrudite nu numai din punct de vedere lexical, dar prin însăşi conţinutul, sensul şi rădăcina care le determină semnificaţia. Ca componentă a Naturii omul este în acelaşi timp şi proprietate şi proprietar, adică proprietate a Naturii şi proprietar al cotei părţi din Natură în măsura în care acest lucru îi este în puteri. Concomitent în această situaţie de proprietar al unor bunuri naturale, el este proprietar şi asupra propriei fiinţe în ipostaza de aşa numitul proprietar de sine. Fiind proprietar de sine omul devine automat şi proprietar al cotei părţi din Natură care este echivalentul său în bunurile Ei, făcându-se astfel un dublu proprietar: proprietar de sine şi proprietar asupra unor lucruri ale Naturii. În acest fel Homo Sapiens capătă o semnificaţie importantă în relaţia dintre mulţimea de lucruri şi propria persoană.
