O echipă de fizicieni australieni şi americani de la universităţile din New South Wales şi Purdue afirmă că au realizat un tranzistor dintr-un singur atom de fosfor incorporat într-un cristal de siliciu. Cu ajutorul acestui tranzistor ar urma să se realizeze, în viitor, calculatoare la nivel cuantic, mult mai mici şi mai rapide decât cele actuale.
Spre deosebire de actualele calculatoare care se bazează pe tranzistori cu două stări distincte, respectiv „închis”/”deschis” (sau „0”/”1″), calculatoarele cuantice vor fi realizate din dispozitive denumite qubiţi (biţi cuantici) care se bazează pe proprietăţile specifice mecanicii cuantice (precum superpoziţia şi entanglementul cuantic), putându-se obţine cu ajutorul acestora o multitudine de stări simultane, fiind astfel similare din punct de vedere teoretic cu calculatoarele non-deterministice şi cele probabilistice.
În 1950, fizicianul Richard P. Feynman a prezis utilizarea atomilor individuali în informatică şi biologie. Tranzistori la nivel atomic au fost creaţi încă din 2002, dar cercetătorii de la Purdue şi New South Wales spun că ei au creat primul tranzistor practic, care poate fi utilizat în industria electronică pentru a obţine circuite electronice. În ianuarie 2012, cercetătorii de la IBM au folosit tehnici similare reuşind să stocheze şi să extragă informaţii binare dintr-o reţea de 12 atomi. Cel mai mic calculator funcţional fabricat până în prezent are un diametru de 22 nanmometri (mai puţin de 100 atomi), fiind realizat de Intel.
Oamenii de ştiinţă au plasat atomul de fosfor în cristalul de siliciu folosind un dispozitiv denumit microscop cu efect de tunelare. Cu ajutorul acestuia au săpat şanţuri şi o cavitate microsopică pe o suprafaţă de siliciu acoperită cu un strat de atomi de hidrogen. S-a folosit apoi fosfina pentru a depune un atom de fosfor în cavitate, acesta fiind apoi acoperit de alte straturi de atomi de siliciu.
Dispozitivul astfel obţinut operează la temperaturi foarte scăzute. Conform specialiştilor de la Intel, temeratura scăzută reprezintă un dezavantaj, deoarece sunt blocate astfel o mulţime de efecte care ar putea fi foarte utile în dezvoltarea calculatoarelor.
Rezultatele proiectului au fost publicate în Nature Nanotechnology.
Lasă un răspuns