Deciziile luate astăzi în contextul COVID-19 vor avea consecințe pe termen lung pentru viitorul educației. Factorii de decizie politică, educatorii și comunitățile trebuie să facă alegeri de miză astăzi – aceste decizii ar trebui să fie ghidate de principii și viziuni comune asupra viitorului colectiv dorit.
Pandemia globală de sănătate a pus în o lumină dură vulnerabilitățile și provocările cu care se confruntă omenirea. Aceasta a oferit o imagine clară a inegalităților existente – și o imagine mai clară a ce pași înainte trebuie să facem, principalul dintre aceștia abordând educația a peste 1,5 miliarde de elevi a căror învățare a fost împiedicată din cauza închiderii școlilor.
COVID-19 a dezvăluit vulnerabilități; de asemenea, a ieșit la iveală extraordinara resursă și potențialul uman. Acesta este un moment pentru pragmatism și acțiune rapidă, dar este și un moment în care mai mult ca oricând nu putem abandona dovezile științifice. Nici nu putem opera fără principii. Alegerile trebuie să se bazeze pe o viziune umanistă a educației și dezvoltării și a cadrelor drepturilor omului.
Articolul prezintă nouă idei-cheie pentru a naviga prin criza COVID-19 și după consecințele acesteia, susținând că nu putem uita principiile de bază și punctele forte cunoscute în timp ce ne confruntăm cu întreruperi fără precedent ale economiilor, societăților și – subiectul nostru special de aici – a sistemelor educaționale.
Este evident că nu ne putem întoarce în lume la așa cum a fost înainte. Unul dintre cele mai puternice este că umanitatea noastră comună necesită solidaritate globală. Nu mai putem accepta nivelurile de inegalitate actuale. Este deosebit de important ca lumea să sprijine țările în curs de dezvoltare cu investiții în infrastructurile educaționale din secolul XXI; acest lucru va necesita mobilizarea resurselor și sprijin din partea țărilor dezvoltate, în special cu anularea datoriilor, restructurare și noi finanțări. Vedem deja că perturbările provocate de pandemie exacerbează inegalitățile, atât în interiorul, cât și între țări. Avem nevoie urgentă de investiții și schimbări structurale, astfel încât contracarările pe termen scurt să nu devină probleme mai mari și de lungă durată.
Există un risc serios ca COVID-19 să elimine câteva decenii de progrese – în special progresele care au fost făcute în abordarea sărăciei și a egalității de gen.
În timp ce pandemia demonstrează că aparținem unei singure umanități interconectate, aranjamentele sociale și economice înseamnă că impactul virusului este diferențiat și nedrept. Discriminarea de gen înseamnă că realizările educaționale ale fetelor vor suferi foarte mult, cu riscul ca multe să nu revină la școală după COVID-19. Nu trebuie să acceptăm acest lucru; trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a o preveni.
COVID-19 are potențialul de a ne remodela radical lumea, dar nu trebuie să ne așezăm pasiv și să observăm ceea ce se întâmplă. Acum este momentul deliberării publice și al răspunderii democratice. Acum este momentul unei acțiuni colective inteligente.
Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă oferă multe dintre indicatoarele și liniile directoare necesare. În acest raport, Comisia internațională pentru viitorul educației – înființată de UNESCO în 2019 și compusă din lideri de gândire din lumea academică, științifică, guvernamentală, de afaceri și educație – prezintă nouă idei pentru acțiuni concrete astăzi care vor avansa educația de mâine.
- Angajați-vă să consolidați educația ca un bun comun. Educația este un bastion împotriva inegalităților. În educație și în sănătate, suntem în siguranță atunci când toată lumea este în siguranță; înflorim când toată lumea înflorește.
- Extindeți definiția dreptului la educație astfel încât să abordeze importanța conectivității și a accesului la cunoștințe și informații. Comisia solicită o discuție publică globală – care include, printre altele, cursanți de toate vârstele – cu privire la modalitățile în care trebuie extins dreptul la educație.
- Apreciați profesiile din educație și colaborarea profesorilor. A existat o inovație remarcabilă în răspunsurile educatorilor la criza COVID-19, sistemele cele mai implicate în familii și comunități manifestând cea mai mare rezistență. Trebuie să încurajăm condiții care să ofere educatorilor autonomie și flexibilitate pentru a acționa în colaborare.
- Promovarea participării și drepturilor elevilor, tinerilor și copiilor. Justiția intergenerațională și principiile democratice ar trebui să ne oblige să acordăm prioritate participării elevilor și tinerilor în general la co-construcția schimbării dorite.
- Protejați spațiile sociale oferite de școli pe măsură ce transformăm educația. Școala ca spațiu fizic este indispensabilă. Organizarea tradițională a sălilor de clasă trebuie să lase loc unei varietăți de moduri de „a face școală”, dar școala ca spațiu-timp separat al vieții colective, specifică și diferită de alte spații de învățare, trebuie păstrată.
- Puneți la dispoziția profesorilor și elevilor tehnologii gratuite și open source. Resursele educaționale deschise și instrumentele digitale cu acces deschis trebuie să fie suportate. Educația nu poate prospera cu un conținut gata construit în afara spațiului pedagogic și în afara relațiilor umane dintre profesori și elevi. Nici educația nu poate depinde de platformele digitale controlate de companii private.
- Asigurați alfabetizarea științifică în cadrul curriculumului. Acesta este momentul potrivit pentru o reflecție profundă asupra curriculum-ului, mai ales când luptăm împotriva negării cunoștințelor științifice și luptăm activ împotriva dezinformării.
- Protejați finanțarea internă și internațională a educației publice. Pandemia are puterea de a submina câteva decenii de progrese. Guvernele naționale, organizațiile internaționale și toți partenerii din domeniul educației și dezvoltării trebuie să recunoască necesitatea consolidării sănătății publice și a serviciilor sociale, dar să se mobilizeze simultan în jurul protecției educației publice și al finanțării acesteia.
- Promovați solidaritatea globală pentru a pune capăt nivelurilor actuale de inegalitate. COVID-19 ne-a arătat în ce măsură societățile noastre exploatează dezechilibrele de putere și sistemul nostru global exploatează inegalitățile. Comisia solicită angajamente reînnoite în ceea ce privește cooperarea internațională și multilateralismul, împreună cu o solidaritate globală revitalizată care are la bază empatia și o apreciere a umanității noastre comune.
COVID-19 prezintă o provocare reală și o responsabilizare reală. Aceste idei invită la dezbateri, implicare și acțiune din partea guvernelor, organizațiilor internaționale, societății civile, profesioniștilor din domeniul educației, precum și cursanților și părților interesate la toate nivelurile.
Sursa: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – International Commission on the Futures of Education, Education in a post-COVID world: Nine ideas for public action
Lasă un răspuns