Conform utilitarismului, cât timp se va bucura de un beneficiu – afectează cantitatea de bun produs. Astfel, pentru tratamentul care salvează viața, este de preferat tratamentul care salvează viața oamenilor mai mult timp decât tratamentele care salvează viața pentru perioade mai scurte.
Vârsta este astfel o măsură de facto a lungimii. Deoarece oamenii în vârstă tind să moară mai devreme decât cei mai tineri, utilitarismul tinde să favorizeze salvarea vieții celor mai tineri. Cu toate acestea, vârsta în sine nu contează: este durata preconizată a prestației. Acesta este motivul pentru care utilitarismul nu este nedrept discriminator și nu este „ageist” într-un sens problematic din punct de vedere etic (vom discuta în continuare despre discriminare).
Durata de viață este relevantă și pentru întrebarea de blocare. Este importantă durata vieții prelungite. Aceasta are implicații pentru evaluarea politicii actuale. În Marea Britanie, decizia de a implementa blocarea națională la sfârșitul lunii martie a fost influențată de modelarea produsă de Imperial College.
Guvernul Regatului Unit a ales să încerce să reducă decesele la 20.000. Dar din cifra de modelare de 500.000 nu a fost clar câți dintre acești oameni ar fi murit oricum din alte cauze, sau relativ curând după ce nu au contractat COVID-19. În fiecare an mor peste 600.000 de oameni în Marea Britanie. Pentru utilitari, numărul de vieți salvate nu are importanță – contează cât timp aceste vieți ar fi prelungite prin intervenție.
Vârsta medie de deces a pacienților cu COVID-19 în Italia a fost de 78,10 Acest lucru implică faptul că mulți dintre cei salvați prin implementarea blocării ar avea speranțe de viață scurte. Speranța medie de viață la 80 de ani este de 9 ani și, în general, COVID-19 a fost estimată a duce la o pierdere de 11 ani de viață în medie. Conform utilitarismului, valoarea unui an de viață de calitate deplină este aceeași indiferent de vârsta unui pacient. Cu toate acestea, dacă pandemia afectează în mare măsură pacienții cu speranță de viață scurtă, beneficiul unui blocaj (prevenirea deceselor) ar fi mai mic decât o boală diferită care a afectat pacienții mai tineri. Costul blocării pe an de viață salvată ar putea fi astronomic, atunci când se iau în considerare toate costurile, inclusiv efectele economice și sociale mai largi.
La sfârșitul lunii martie, economiștii van den Broek-Altenburg și Atherly, de la Universitatea din Vermont, au estimat rentabilitatea implantării unor măsuri de protecție la scară largă pentru a reduce răspândirea COVID-19. Ei au calculat costul pe anul de viață ajustat de calitate (QALY) al unui pachet de stimulare economică de 1 trilion de dolari SUA față de numărul de ani de viață pierduți potențial evitați (până la 13 milioane în SUA). Aceștia au estimat că un astfel de pachet ar costa între 75.000-650.000 USD per QALY (guvernul american a aprobat ulterior un pachet de stimulare de 2 trilioane de dolari SUA.) Acest lucru sugerează că astfel de măsuri nu vor fi rentabile în funcție de pragurile obișnuite aplicate la costurile intervențiilor medicale pentru a salva vieți. De exemplu, limita superioară a rentabilității unei intervenții în SUA este adesea considerată a fi de aproximativ 100.000 USD pe viață salvată.
Există două puncte de menționat despre o astfel de analiză. Primul este că evaluarea răspunsului utilitar la întrebarea de blocare depinde în mare măsură de răspunsurile faptice specifice – vătămarea evitată prin acțiune, vătămarea cauzată de acțiune. Este extrem de dificil să se stabilească ce curs de acțiune ar fi cel mai bun din punctul de vedere al utilitarismului la nivel critic, parțial din cauza unei enorme incertitudini cu privire la faptele relevante. În al doilea rând, chiar dacă blocarea ar fi rentabilă, nu ar fi la fel de rentabilă ca intervențiile diferite care salvează bebelușii sau tinerii. De exemplu, dacă o intervenție a salvat viața unei persoane mai tinere cu o boală diferită timp de 50 de ani, ar trebui să economisiți doar o cincime cât mai mulți pentru a aduce la fel de mult beneficiu. Costă câțiva dolari pentru a salva viața unui copil într-o țară în curs de dezvoltare.
În timp ce intervențiile pentru prevenirea COVID-19 pot fi rentabile (deși acest lucru pare probabil puțin probabil), este puțin probabil să fie cele mai eficiente acțiuni pe care le-am putea întreprinde. Este probabil să existe investiții mai bune pentru utilitari. Ca exemplu, The Gates Foundation a estimat că eradicarea globală a malariei până în anul 2040 ar costa până la 120 de miliarde de dolari. O astfel de inițiativă (costând doar 1/15 la fel ca pachetul de stimulare a pandemiei din SUA) ar putea economisi 11 milioane de vieți.
Sursa: Julian Savulescu, Ingmar Persson, și Dominic Wilkinson, Utilitarianism and the pandemic, https://doi.org/10.1111/bioe.12771, Creative Commons Attribution License, Traducere de Nicolae Sfetcu
Pandemia COVID-19 – Abordări filosofice
Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns