Tot in sec XVI intalnim, daca nu in documentele interne totusi in documentele externe, si districtul Severinului (districtus Zeweriensis – Hurmuzahi vol. XI pg. 844.).
De cele mai multe ori se trece cu vederea existenta Severinului sub o forma oarecare de viata, cand e vorba de tara noastra. In documentele interne nu gäsim, dupa 1400, vorbindu-se decat de un Camp al Severinului, parte in stapanirea manastirilor Tismana si Govora, iar alta parte ca fiind al unei cete de mosneni (Hrisovul lui Radul lui Radul Voevod Leon (1664-1669) din 1667 (7175) fara luna si zi. Arhivele Statului M-rea Govora). Dintr’un document extern (Hurmuzachi XI pg. 643) s’a tras concluzia ca aci ar fi fost raia, concluzie care prinde cu atat mai mult, cu cat politica turceasca avea, pe langa interesul politic, si pe cel economic, de a stapani punctele strategice de pe ambele maluri ale Dunarii, mai ales cand stapanea pe langa insula Ada Kaleh si Banatul Temisoarei.
Eu pun la indoiala existenta unei raiale aci la Severin. Existenta ei o cred numai urmarea unei banuieli gasite intr’un document exterior, dintr-o sursa destul de indepartata (Sinzendorf catre impärat scrie din Constantinopol, Vezi mai sus Hurmuzaki XI pg. 643 sl 84).
Nu nesocotesc insa faptul ca Turcii ar fi luat si ar fi stäpanit bucati de pamant care fusesera ale Domnilor Romani, cu atat mai mult cu cat docurnentele ne arata lamurit acest lucru. Astfel in documentul lui Vlad Voevod (Calugarul) din 1491 (7000) Sept. in 3, prin care intäreste manastirii Tis.mana stapanire peste satele: Bahna cu tinutul sau, si Petrovita cu tinutul sau si Plostina pe vechile hotare, si Farcasesti cu tinutul lor, oricat a tinut jupan Vintila; si Bratiestii cu tinutul lor si precum au tinut calugarii Tismenesti din zilele lui Radul Voevod, asa si acum ei sa si le tie; iar ce au luat Turcii sau Ungurii Domnia Mea n’avem ce a face decat ce se va afla sub cuprinsul Domniei Mele in Tara Rumaneasca, se arata ca Turcii din apropierea hotarelor prin samavolnicie rupeau bucati din pamantul tarii fara a putea fi opriti de Domni. Asemenea incalcari se fac si mai tarziu de Turcii din Rasava (Orsova) si Domnul Antonie Voda din Popesti e nevoit la 1671 sa ceara la Sultan un aga care sa mearga la fata locului sa constate aceste incalcari si sa sileasca pe Turcii din Orsova a parasi pamanturile ce nu le apartineau (Arhivele Statului, Condica Tismanii No. 43, fila 171 (verso), si Al. Stefulescu op. cit. pg. 191 cu data de 1669 si cu oarecare greseli de citire.).
Stapanirea turceasca deci in partea de apus si pe pamantul Tarii Romanesti nu poate fi privita dar ca o stapanire statornica, recunoscuta de Domnii Romanii si sub protectia imparatilor turcesti, asa cum erau Raialele; este exclusa dar putinta existentei in aceste parti a unei Raiale a Severinului.
Sa lamurim insa existenta districtului Severin cum il gäsim in documentul extern din 1521 August 7. Eu cred ca era partea din vechiul Banat al Severinului, care a fost rand pe rand in stapanirea Romanilor si Ungurilor, parte care ramane in stapanirea principatului muntean incepand din zilele lui Radul Voevod, cum spune documentul din Arhivele Statului, sectia Istorie, si Al. Stefulescu, M-rea Tismana, ed. II pg. 173 dupa Venelin. La acesta insa data e trecuta gresit, punandu-se ziua de 10 in loc de 3, cum este in original.
Vlad Calugarul, amintit mai sus, si pe care Radu eu l-as identifica cu Radul, tatal lui Mircea, primul fundator si inzestrator al Tismanii.
A ramas deci o parte din tara cu numele de Severin, ca una ce facuse parte din Banatul Severinului ramas in stapanirea Ungurilor, cu numele mai ales in documentele externe de districtul Severinului, care coprindea partea de V. a Mehedintilor si se intindea spre N. E. coprinzand si valea Tismanii impreuna cu manastirea. Numirea aceasta insa s’a confundat repede in tara cu jud. Mehedinti, Motru, etc., pentru vecini ramanand insa tot Severin.
Ca numirea de Severin a ramas doar ca nume care nu se referea la ceva concret ci amintea mai mult o parte foarte din apus a „tarii, acolo unde se socotea mai ales granita, se poate vedea si din documentele care mai amintesc Severinul pana la 1600, in apropiere de care data avem stirea ca Severinul va fi prefacut in raid”.
M-rea Tismana avea ca dreapta a ei mostenire vama ce se lua la trecerea peste Dunare cat si peste munti, cam de la o linie ce ar merge de la izvoarele Oltetului la gura Jiului.
Vama aceasta avand doua fete era intarita manastirii de catre Domni prin documente deosebite, sub numele de vama Calafatului si vama Valcanului. In aceste carti domnesti se arata chiar de unde se intindeau aceste vami. A Calafatului mergea pe Dunare in sus pana la Severin, iar cea a Valcanului se intindea dela apa Oltetului pana la Severin.
Astfel este intarita stapanirea asupra vamilor prin cartile lui Vlad Voevod Calugdrul din 16 Martie fara an, a lui Moise Voevod din 12 Mai 1529 (7037), a lui Alexandru Voevod din 5 Sept. 1568 si a altui Alexandru Voevod din 1593 Mai 28 (Arhivele Statului, Condica Tismanii, XLII, fila 79 (verso), 132, 135 etc). In alte documente anterioare sau contemporane acestora, vama Valcanului e aratata ca intinzanduse dela Oltet pana la Poarta de Fier (Ibid. Doc M-rea Tismana, pach. 8 netrebnic si Condica Tismana XLII fila 136). La fel o vom intalni si in documentele din sec. XVII, cand numirea de Severin dispare cu totul si incepe sa apara campul Severinului ca mosie, pe care Radul Voevod o därueste la 1667 lui Gheorghe Rosu, Avram din Cerneti (Vezi mai sus pg. 170 nota 2).
Inlocuirea aceasta de nume, Severin, prin Poarta de fier, nu se poate explica altfel decat ca Severinul nu mai avea sens. Amintirea despre existenta lui se pierduse cu vremea, si acum se cauta a se arata locul pana unde se intindea dreptul de vama prin ceva mai concret: Portile de fier, numire intalnita de altfel si mai inainte in documente (Hrisoavele lui Dan Voevod din 3 August 1424 (6932) si al lui Vlad Voevod din 1439 (6947) August 2 (Condica Tismani XLII fila 72 verso vorbesc de birul pre jumatate tot dela Poarta de fier”.).
Din cele aratate pana aci cred ca s’a dovedit indestul neexistenta unui judet al Severinului, desi intalnim aceasta denumire in documente externe. Dar chiar fara aceasta, in sec. XVI numai Oltenia putea sa numere cel putin 8 judete : al Motrului, al Jalesului, al Jiului de Sus (Gorj), al Gilortului, al Valcii, al Romanatilor, al Jiului de jos (Dolj) si al Mehedintilor.
(N. Gh. Dinculescu, Arhivele Olteniei, 1923)
Lasă un răspuns