Pare natural să ne imaginăm virușii ca entități microscopice individuale, dar există o modalitate mai precisă de a ne gândi la ele? Stephan Guttinger prezintă cazul unei vizualizări a procesului asupra virușilor.
Când auzim sau citim despre viruși în știri, ne confruntăm de obicei cu imaginea unei particule: un lucru, adesea colorat în roșu, care ne poate infecta și, prin urmare, poate provoca rău.
Este o imagine puternică, care ne oferă un inamic bine definit. De asemenea, prezintă cercetătorilor o țintă bine definită: virusul este deseori conceptualizat ca o „mașină moleculară” care poate fi izolată, dezasamblată și analizată.1 Informațiile din această analiză pot fi apoi utilizate pentru a proiecta molecule care ar trebui să blocheze funcționarea.
O serie de abordări în virologie sugerează că virușii nu trebuie înțelese ca lucruri, ci mai degrabă ca procese. O astfel de schimbare de perspectivă are implicații importante pentru modul în care ne gândim la viruși și modul în care proiectăm strategii durabile pentru a le face față.
Unele descoperiri din virologie susțin un proces, mai degrabă decât o viziune bazată pe lucruri, a virușilor.Alegerea unei perspective de proces contează pentru practica științifică, folosind exemplul modului de a face față viitoarelor pandemii virale.
O parte din ceea ce face viziunea de lucru a virușilor atât de atractivă este capacitatea sa de a oferi oamenilor de știință un punct de plecare clar pentru investigațiile lor. Există un fenomen (de exemplu, o infecție virală) și un „lucru” bine definit, care este cumva responsabil pentru acesta. Sarcina este de a descoperi modul în care acesta din urmă este conectat la primul.
Un motiv pentru care viziunea lucrurilor oferă un punct de plecare „clar” este ascuns în cuvântul „bine definit”: o presupunere critică a viziunii lucrurilor este că entitățile nu numai că au limite distincte, ci că au și anumite proprietăți care aparțin lor și numai pentru lor; există trăsături intrinseci pe care un lucru le posedă, independent de ceea ce se întâmplă în jurul său. Aceasta introduce o distincție clară între lucru și mediul său.
Printre altele, această distincție permite cercetătorilor să se ocupe mai ușor de o lume dezordonată. Lucrurile din viața de zi cu zi nu se comportă într-un singur fel. Sistemele mecanice, cum ar fi mașinile, ar putea funcționa mai bine sau mai rău, în funcție de temperatura ambiantă sau de presiunea aerului. Organismele pot dezvolta diferite forme sau trăsături, în funcție de condițiile în care se dezvoltă. Virușii pot fi mai mult sau mai puțin virulenți (adică pot provoca boli), în funcție de organismul gazdă pe care îl infectează. Toate aceste schimbări și plasticitate pot complica grav procesul de cercetare. Dar viziunea lucrurilor poate trece prin această problemă, deoarece poate fundamenta diversitatea observată în trăsăturile intrinseci sau „esențele” lucrurilor. Aceste proprietăți neschimbătoare definesc ce poate face lucrul sau cum arată în diferite circumstanțe
Asumarea proprietăților intrinseci are, de asemenea, implicații metodologice importante, deoarece justifică analiza virușilor și a părților lor în mod izolat. Oamenii de știință pot, de exemplu, să elimine o singură proteină virală din contextul său biologic, să analizeze caracteristicile esențiale, cum ar fi structura sa, și să folosească aceste informații pentru a proiecta un medicament care îi blochează funcționarea in vivo. Aceasta este abordarea țintită a dezvoltării medicamentelor menționată anterior.
Această abordare vizată ar putea părea simplă în teorie. În practică, are un record mixt până acum. În cei 50 de ani de aplicare (aproximativ) au existat unele succese, cum ar fi tratamentele pentru herpes simplex (Aciclovir) sau terapiile combinate utilizate pentru a suprima expresia HIV. Dar, în majoritatea cazurilor, medicamentele antivirale disponibile pe piață par să aibă o eficacitate limitată, chiar dacă vizează viruși cunoscuți și obișnuiți, cum ar fi gripa (un bun exemplu în acest sens este Oseltamivir, cunoscut și sub numele de Tamiflu). Pe lângă eficiența limitată, tulpinile virale pot dezvolta rapid rezistența la medicamente, o problemă care afectează și unele dintre tratamentele de succes existente.
Sursa: Stephan Guttinger, A Virus Is Not a Thing, Part 1: The case for a process view of viruses
Lasă un răspuns