Editarea digitală aparţine epocii moderne a publicațiilor electronice, editarea de text fiind nativ digitală, dar nefiind gândită în mod special pentru a fi utilizată în rețea. Editarea digitală ilustrează una dintre problemele-cheie ale publicațiilor electronice, și anume disponibilitatea unui text. Aceasta este provocarea cea mai revoluționară a publicării electronice. O lume analogică este implementată într-o lume digitală în care mișcarea și accesul sunt facilitate, rezultând o explozie în numărul de cititori. De exemplu, jurnalele științifice au mult mai mulţi cititori in versiunea digitală decât în versiunea lor pe hârtie. Aceasta este o adevărată revoluție în consultare pe baza accesibilităţii web.
Odată cu apariția tehnologiei digitale, au avut loc multe lucrări de dematerializate. Această digitalizare masivă a împins la punerea în aplicare a rematerializării logice. Tehnologia digitală are multe avantaje. Aceasta permite:
- Imprimare de cărţi la cerere. Acest sistem a început să fie utilizate în biblioteci.
- O supapă comercială pentru lucrările cu acces liber.
- Un aspect practic al lecturii, conservării și adnotării.
Avem tendința de a asocia imprimarea la cerere cu auto-publicarea. De fapt, imprimarea la cerere este, de asemenea, o parte foarte profesională a editării, acoperind piețe de nișă, sau cărţi epuizate. Acest lucru ajută la rezolvarea problemelor de investiții în stadiul inițial, și a problemelor de stocare.
Munca unui editor electronic este comparabilă cu cea a unui editor tradițional. Acesta primește manuscrise, selectează, prelucrează autorii pentru corecție, dar cel mai adesea lucrează on-line. Apoi efectuează operațiunile de formatare convenționale, ilustrare, selectarea hârtiei pentru imprimare, şi selectarea fișierelor finale pentru diferite formate de cărţi digitale. După publicare, editorul se poate ocupa, în plus, de gestionarea vânzărilor, şi remunerația autorilor.
Din punct de vedere economic, o altă diferență notabilă constă în tratamentul lor diferit de către administrația fiscală.
Ca și în publicarea tradițională, relația dintre autor și editorul electronic este reglementată printr-un contract semnat de ambele părți, care definește drepturile și obligațiile fiecărei părți, remunerația lor și angajamentul editorului de a difuza opera. Diferența este că, spre deosebire de o carte tipărită, lucrarea digitală nu este niciodată „epuizată”, în timp ce epuizarea stocului tradițional ar putea duce la rezilierea contractului, în cazul în care editorul nu a efectuat o retipărire într-un termen specificat. Perioada contractului (limitată, în funcţie de legea privind drepturile de autor) trebuie să fie definită pe alte criterii.
Modelele economice ale publicațiilor electronice sunt în mare parte inventate. Distingem vânzările de unități (Amazon) si seturi de subscriere (O”Reilly Safari).
În acest domeniu problema este prețul cărţii digitale care poate provoca o reducere de preţ a ediţiei tipărite, introducerea de oferte mai atractive (de vânzare cu garanție).
Lasă un răspuns