Winston Smith, 39 de ani, din Londra, Oceania, este angajat al Partidului Exterior, adică membru al „castei” mijlocii a regimului din Oceania, Ingsoc (Nouavorbă pentru „Socialismul englez”). Winston lucrează la Ministerul Adevărului sau Miniver în neovorbă. Sarcina lui este să rearanjeze înregistrările istorice pentru a se potrivi trecutul cu versiunea oficială a Partidului. Astfel, atunci când Oceania i-a declarat război Estasiei fiind pace cu două zile înainte cu acest Stat, ceilalți membri ai Ministerului Adevărului, în special cei ai Comisariatului de Arhive („Comarh” în noualimbă) unde lucrează Winston, trebuie să asigure că nu mai există consemnări scrise despre vechea alianță cu Estasia.
Cu toate acestea, spre deosebire de majoritatea populației, Winston nu reușește să practice această amnezie selectivă și, prin urmare, nu poate accepta minciunile Partidului. Apoi realizează că nu are gânduri ortodoxe pe cât ar trebui să aibă în ochii Partidului. Pentru a nu fi vânat de Poliția Gândirii, o organizație înfricoșătoare de represiune, el își ascunde opiniile protestante de ochii colegilor săi. Romanul se deschide cu proiectele de scris ale lui Winston; el dorește într-adevăr să păstreze o urmă scrisă și deci fixă a trecutului, în opoziție cu propaganda Oceaniei. Gradulitatea posibilităților de rebeliune devine rapid evidentă; simpla scriere a jurnalului său este posibilă pentru Winston doar datorită unei izolări în planul apartamentului său care îi permite să scape de privirea omniprezentă a teleecranului, un fel de ecran instalat în fiecare casă care este folosit pentru difuzarea continuă a propagandei guvernamentale și pentru a vedea și auzi ceea ce se întâmplă în casele oamenilor.
Winston Smith va servi și ca pretext în restul romanului pentru a expune societatea totalitară care îl înconjoară, oamenii care colaborează cu ea și izvoarele sale cele mai nemiloase. Vom vedea astfel expus în timp disprețul iubirii și senzualității din partea întregii societăți – cu exemplul notabil al fostei soții a lui Winston, Catherine – sau chiar o prezentare a distrugerii limbii de către unul dintre meșterii entuziaști ai acestei intreprinderi. Denunțul în familie și chiar reprimarea generală a celor mai devotați membri ai societății care ajung să pronunțe în somn ceea ce nu îndrăznesc să pronunțe ziua vor fi abordate pe tot parcursul romanului.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
ABC Petits Contes (Scurte povestiri)
Livre bilingue français/roumain pour enfants (Carte bilingvă franceză/română pentru copii) Jules Lemaître a beaucoup aimé les enfants. Il eut lui-même, lorsqu’il fut professeur à Grenoble, une petite fille, Madeleine, qui mourut au bout d’un mois et dont il ne se … Citeşte mai mult
Moartea – Aspecte psihologice, ştiinţifice, religioase, culturale şi filozofice
Despre moarte, durere, doliu, viaţa de după moarte şi nemurire. De ce trebuie să murim ca oameni pentru a trăi ca specie. “Nimeni nu vrea să moară. Chiar și cei care doresc să ajungă în cer, nu ar vrea să … Citeşte mai mult
Prima răscruce
Plecă cu gândul în trecut, încercând să identifice prima răscruce. O găsi. Era departe în urmă cu câteva decenii. Atunci pe când era la Șimleul Silvaniei a început s-o roadă primul vierme. Se numea „Setea de Putere”. Aceasta și-a adus … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns