Cum se desfășoară o mână de bridge - Licitația

O mână de bridge, numită adesea donă, se desfășoară după o ordine precisă. Fiecare etapă pregătește etapa următoare, iar rolurile jucătorilor se stabilesc treptat.

La început, cei patru participanți își cunosc numai propriile cărți. Prin licitație, ei încearcă să descrie forța și distribuția mâinilor lor și să stabilească un contract. După încheierea licitației, unul dintre jucători devine declarant, partenerul său devine mort, iar ceilalți doi jucători formează apărarea.

Apoi are loc atacul inițial, cărțile mortului sunt așezate pe masă, iar cele 13 levate sunt jucate. La final, se verifică dacă declarantul a realizat contractul, l-a depășit sau a căzut.

Cele șase etape principale ale unei done sunt:

licitația;
stabilirea contractului;
atacul inițial;
apariția mortului;
jocul celor 13 levate;
calcularea rezultatului.

În acest capitol vom urmări fiecare etapă. Scopul nu este încă învățarea unui sistem complet de licitație sau a tuturor regulilor de punctaj, ci înțelegerea mecanismului general al unei mâini de bridge.

Licitația

După ce fiecare jucător și-a verificat cele 13 cărți, începe licitația.

Primul care vorbește este dealerul. Apoi licitația continuă în sensul acelor de ceasornic:

Nord – Est – Sud – Vest – Nord

sau, dacă dealerul este alt jucător, începând de la poziția acestuia.

De exemplu, dacă Est este dealer, ordinea va fi:

Est – Sud – Vest – Nord – Est

În timpul licitației, fiecare jucător face, atunci când îi vine rândul, o declarație. În terminologia internațională, termenul general este call.

O declarație poate fi:

o licitație propriu-zisă;
pas;
contra;
recontra.

Licitația propriu-zisă

O licitație propriu-zisă conține două elemente:

un nivel, de la 1 la 7;
o denumire: treflă, caro, cupă, pică sau fără atu.

Exemple:

1♣;
1♥;
2♠;
3SA;
6♦.

Nivelul arată câte levate peste baza de șase se angajează perechea să realizeze.

Astfel:

la nivelul 1 trebuie realizate 7 levate;
la nivelul 2 trebuie realizate 8 levate;
la nivelul 3 trebuie realizate 9 levate;
la nivelul 4 trebuie realizate 10 levate;
la nivelul 5 trebuie realizate 11 levate;
la nivelul 6 trebuie realizate 12 levate;
la nivelul 7 trebuie realizate toate cele 13 levate.

De exemplu, o declarație de 2♥ înseamnă că perechea se propune să realizeze cel puțin opt levate, având cupa drept culoare de atu.

Calculul este:

6 + 2 = 8 levate.

O declarație de 3SA înseamnă că perechea se propune să realizeze cel puțin nouă levate fără a exista o culoare de atu:

6 + 3 = 9 levate.

Cele șase levate de bază nu sunt exprimate în declarație. Ele sunt presupuse. Jucătorii licitează numai numărul de levate suplimentare.

Ordinea licitațiilor

Fiecare licitație nouă trebuie să fie mai mare decât cea precedentă.

Ordinea denumirilor, de la cea mai mică la cea mai mare, este:

treflă;
caro;
cupă;
pică;
fără atu.

De exemplu, după 1♦ sunt posibile la același nivel:

1♥;
1♠;
1SA.

Nu mai este posibil 1♣, deoarece această declarație este mai mică decât 1♦.

După 1SA, următoarea licitație minimă este 2♣.

Un nivel superior este întotdeauna mai mare decât orice declarație de la nivelul precedent. Prin urmare, 2♣ este mai mare decât 1SA, iar 3♣ este mai mare decât 2SA.

Pasul

Prin declarația pas, un jucător arată că nu dorește, în acel moment, să facă o licitație, să contreze sau să recontreze.

Pasul nu îl exclude definitiv din licitație. Dacă licitația continuă și îi vine din nou rândul, jucătorul poate face o altă declarație.

De exemplu:

Nord: 1♣
Est: pas
Sud: 1♥
Vest: pas
Nord: 2♥

Est, deși a pasat la prima sa declarație, poate vorbi din nou atunci când îi vine rândul.

Contra

Declarația contra poate fi făcută, în anumite condiții, împotriva celei mai recente licitații a adversarilor.

În forma sa cea mai simplă, contra arată că jucătorul consideră că adversarii nu vor reuși să își realizeze contractul. Dacă acel contract rămâne final, punctele obținute sau pierdute vor fi mai mari.

În licitația modernă, multe contre au și semnificații convenționale. De exemplu, o contra poate cere partenerului să aleagă o culoare. Aceste situații vor fi studiate mai târziu.

Pentru moment este suficient să reținem că o contra nu schimbă denumirea sau nivelul contractului. Ea modifică punctajul și poate transmite o informație partenerului.

Recontra

Declarația recontra poate fi făcută de perechea a cărei licitație a fost contrată.

Recontra mărește și mai mult valoarea scorului și a penalizărilor.

Exemplu:

Nord: 1♠
Est: contra
Sud: recontra

Ca și contra, recontra va fi explicată în detaliu într-un capitol ulterior.

Cum se încheie licitația

După ce a fost făcută cel puțin o licitație propriu-zisă, licitația se încheie atunci când urmează trei pasuri consecutive.

Exemplu:

Nord: 1♥
Est: pas
Sud: 2♥
Vest: pas
Nord: 4♥
Est: pas
Sud: pas
Vest: pas

Licitația s-a încheiat, iar contractul final este 4♥.

Cele trei pasuri consecutive trebuie să vină după ultima licitație, contra sau recontra.

Dacă toți cei patru jucători spun pas fără ca nimeni să facă o licitație propriu-zisă, dona se încheie fără joc.

Exemplu:

Nord: pas
Est: pas
Sud: pas
Vest: pas

Aceasta este o donă pasată. Nu există declarant, mort sau contract, iar cărțile nu se joacă.

Rolul licitației

Licitația are două scopuri principale:

schimbul de informații între parteneri;
stabilirea contractului final.

Prin declarații, partenerii încearcă să afle:

câte puncte au împreună;
dacă au o culoare comună suficient de lungă;
dacă este mai potrivit un contract cu atu sau fără atu;
până la ce nivel pot licita în siguranță.

Licitația este o conversație codificată. Jucătorii nu pot spune direct:

„Am cinci cărți de pică și 14 puncte.”

Ei trebuie să transmită această informație prin declarații ale căror semnificații sunt stabilite de sistemul perechii.

Începătorul nu trebuie să încerce să memoreze de la început foarte multe convenții. Mai important este să înțeleagă că fiecare declarație trebuie să aibă un sens și că partenerii trebuie să folosească aceleași înțelegeri.