Inegalitatea economică este diferența măsurile de bunăstare economică în rândul indivizilor dintr-un grup, în rândul grupurilor dintr-o populație sau între țări. Inegalitatea economică se referă uneori la inegalitatea veniturilor, la inegalitatea sau la diferența de avere. Economiștii se concentrează, în general, asupra disparității economice în trei valori: bogăția, venitul și consumul. Problema inegalității economice este relevantă pentru noțiunile de echitate, egalitate de rezultat și egalitate de șanse.
Inegalitatea economică variază între societăți, perioade istorice, structuri și sisteme economice. Termenul se referă la repartizarea transversală a venitului sau a averii în orice perioadă determinată sau la modificarea veniturilor și a averii pe perioade mai lungi de timp. Există diverși indicatori numerici pentru măsurarea inegalității economice. Un indice utilizat pe scară largă este coeficientul Gini, dar există și multe alte metode.
Cercetările sugerează că o inegalitate mai mare împiedică o creștere pe termen lung. În timp ce globalizarea a redus inegalitatea globală (între națiuni), ea a sporit inegalitatea în cadrul națiunilor.
(Diferențele în egalitatea veniturilor naționale în întreaga lume, măsurate prin coeficientul Gini național. Coeficientul Gini este un număr între 0 și 1, unde 0 corespunde unei egalități perfecte (în cazul în care fiecare are același venit) și 1 corespunde unei inegalități absolute (o persoană are toate veniturile și toți ceilalți au venituri zero).)
Primul set de statistici privind distribuția veniturilor pentru Statele Unite care acoperă perioada de la (1913-48) a fost publicat în 1952 de Simon Kuznets, Shares of Upper Income Groups in Income and Savings (Repartizări ale grupurilor de venituri superioare în venituri și economii). Ea s-a bazat pe declarațiile fiscale federale privind impozitul pe venit și pe propriile estimări ale venitului național al Statelor Unite, National Income: A Summary of Findings (1946). Alții care au contribuit la elaborarea unor statistici precise privind distribuția veniturilor la începutul secolului XX au fost John Whitefield Kendrick în Statele Unite, Arthur Bowley și Colin Clark în Marea Britanie și L. Dugé de Bernonville în Franța.
Economiștii consideră, în general, trei metrici ale dispersiei economice: bogăția, venitul și consumul. Un profesionist calificat poate avea bogăție scăzută și un venit scăzut ca student, bogăție scăzută și câștiguri ridicate la începutul carierei și bogăție mare și venituri reduse după carieră. Preferințele populației determină dacă consumă imediat veniturile sau amână consumul în viitor. Distincția este importantă și la nivelul economiei:
- Există economii cu inegalități de venituri ridicate și inegalități de avere relativ scăzute (cum ar fi Japonia și Italia).
- Există economii cu inegalitate relativ scăzută a veniturilor și inegalitate înaltă a bogăției (cum ar fi Elveția și Danemarca).
Există modalități diferite de a măsura inegalitatea veniturilor și inegalitatea în materie de avere. Alegerile diferite conduc la rezultate diferite. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) furnizează date privind următoarele opt tipuri de inegalități de venit:
- Dispersia salariilor orare în rândul lucrătorilor cu normă întreagă (sau echivalent cu normă întreagă)
- Dispersia salariilor în rândul lucrătorilor – de ex. salariile anuale, inclusiv salariile obținute din munca cu fracțiune de normă sau munca în doar o parte a anului.
- Inegalitatea individuală a câștigurilor salariale în rândul tuturor lucrătorilor – include lucrătorii pe cont propriu.
- Inegalitatea individuală a câștigurilor salariale în rândul întregii populații apte de muncă în vârstă – include și pe cei care sunt inactivi, de ex. studenți, șomeri, pensionari timpurii etc.
- Inegalitatea câștigurilor casnice – include veniturile tuturor membrilor gospodăriei.
- Inegalitatea veniturilor pe piața muncii din gospodării – include venituri din capital, economii și transferuri private.
- Inegalitatea venitului disponibil din gospodării – include transferurile publice primite și impozitele directe plătite.
- Inegalitatea venitului ajustat de gospodărie adaptată – include servicii furnizate public.
Există numeroase provocări în compararea datelor între economii sau într-o singură economie în ani diferiți. Exemple de provocări includ:
- Datele se pot baza pe impozitarea comună a cuplurilor (de exemplu, Franța, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Portugalia și Elveția) sau impozitarea individuală (de exemplu Australia, Canada, Italia, Japonia, Noua Zeelandă
- În general, autoritățile fiscale colectează doar informații privind veniturile care pot fi impozabile
- Definiția exactă a venitului brut variază de la o țară la alta. Există diferențe atunci când este vorba despre includerea drepturilor de pensie și a altor economii, precum și a unor prestații precum asigurarea de sănătate a angajatorului
- Diferențe atunci când este vorba de o sub-declarație a veniturilor și/sau a bogăției în înregistrările fiscale
- Un eveniment special, cum ar fi retragerea din afaceri, poate duce la un venit foarte mare într-un an, dar venituri mult mai mici în ceilalți ani ai vieții persoanei
- Multe venituri și bogății din țările non-occidentale sunt obținute sau deținute în mod extrajudiciar prin intermediul pieței negre și a activităților subterane, cum ar fi întreprinderile neînregistrate, acordurile de proprietate informală etc.
Lasă un răspuns