Ilie (ebraică: אֱלִיָּהוּ, Eliyahu, care înseamnă „Dumnezeul meu este Yahu”) sau Elias (greacă: Ηλίας Elías; siriacă: ܐܸܠܝܼܵܐ Elyāe; arabă: إلياس sau إليا, Ilyas sau Ilya) a fost un profet și un făcător de minuni din nordul regatului lui Israel în timpul domniei lui Ahab (secolul al 9-lea î.e.n.), în conformitate cu Cărțile biblice ale Regilor. În conformitate cu Cărțile Regilor, Ilie a apărat închinarea Domnului peste cea a idolului canaanit Baal. De asemenea, el a făcut minuni cu ajutorul lui Dumnezeu, printre care ridicarea morților, aducerea focului din cer, și a fost el însuși ridicat de „un vârtej de vânt”. În Cartea lui Maleahi, întoarcerea lui Ilie este profețită „înainte de a veni ziua cea mare și înfricoșată a Domnului”, făcându-l un vestitor al lui Mesia și al escatonului în diferite credințe care accepă Biblia ebraică. Trimiterile la Ilie apar în Talmud, Mișna, Noul Testament și Coran.
In iudaism, numele lui Ilie este invocat la ritualul săptămânal Havdalah care marchează sfârșitul Shabbat, iar Ilie este invocat în alte obiceiuri iudaice, printre care Paștele Seder și Milah Brit (circumcizia ritualică). El apare în numeroase povestiri și referințe în literatura Haggadah și rabinică, inclusiv Talmudul Babilonian.
În creștinism Noul Testament descrie cum atât Isus cât și Ioan Botezătorul sunt comparați cu Ilie și în unele ocazii s-a crezut a fi manifestări ale lui Ilie, iat Ilie apare cu Moise în timpul schimbării la față. Ilie este, de asemenea, o figură în diverse tradiții populare creștine, de multe ori identificat cu zeul păgân timpuriu al tunetului sau al cerului.
În Coran și anumite tradiții islamice, Ilie este descris ca un om mare și drept al lui Dumnezeu și cel care a predicat cu tărie împotriva închinării lui Baal.
Lasă un răspuns