Relativitatea generală a generat diverse interpretări filosofice timpurii. Adepții lui au evidențiat „relativizarea inerției” și conceptul de simultaneitate, kantienii și neo-kantienii au subliniat abordarea anumitor „forme intelectuale” sintetice (în special principiul covarianței generale, iar empiriștii logici au accentuat semnificația filozofică metodologică a teoriei. Reichenbach a abordat relativitatea generală prin prisma tezei „relativității geometriei”, încercând o „axiomatizare constructivă” a teoriei relativității pe baza „problemelor elementare de fapt” (Elementaratbestande) cu privire la comportamentul observabil al razelor de lumină, a tijelor și a ceasurilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27826.76486
Sfetcu, Nicolae, „Ontologia relativității generale”, SetThings (2 februarie 2019), MultiMedia Publishing (ed.), URL = https://www.telework.ro/ro/ontologia-relativitatii-generale/
Acestarticolestelicențiat Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0 International. Pentru a vedea o copieaacesteilicențe, vizitațihttp://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/.
Extras din lucrarea:
Sfetcu, Nicolae, „Singularitățile ca limite ontologice ale relativității generale”, SetThings (1 iunie 2018), MultiMedia (ed.), DOI: 10.13140/RG.2.2.17470.18242, URL = https://www.telework.ro/ro/e-books/singularitatile-ca-limite-ontologice-ale-relativitatii-generale/
Recenzii
Nu există recenzii până acum.