Eternitatea, în limbajul obișnuit, este o perioadă infinită de timp care nu se termină niciodată, sau calitatea, condiția sau faptul de a fi veșnic sau etern. Filosofia clasică, totuși, definește eternitatea ca ceea ce este atemporal sau există în afara timpului, în timp ce sempiternitatea corespunde unei durate infinite.
Filozofie
Filosofia clasică definește eternitatea ca ceea ce există în afara timpului, ca în descrierea ființelor și forțelor supranaturale atemporale, distinse de sempiternitatea care corespunde timpului infinit, așa cum este descris în rugăciunile de requiem pentru morți. Unii gânditori, cum ar fi Aristotel, sugerează eternitatea cosmosului natural în ceea ce privește atât durata veșnică trecută, cât și viitoare. Boethius a definit eternitatea ca fiind „posedarea simultană deplină și perfectă a vieții interminabile”. Toma d’Aquino credea că eternitatea lui Dumnezeu nu încetează, deoarece este fără un început sau un sfârșit; conceptul de eternitate este de simplitate divină, astfel incapabil de a fi definit sau înțeles pe deplin de omenire.
Thomas Hobbes (1588–1679) și mulți alții din epoca Iluminismului s-au bazat pe distincția clasică pentru a prezenta ipoteze metafizice precum „eternitatea este un permanent acum”.
Astăzi, cosmologii, filozofii și alții analizează conceptul din diferite culturi și istorie. Ei dezbat, printre altele, dacă un concept absolut al eternității are aplicație reală pentru legile fundamentale ale fizicii; comparând problema entropiei ca o săgeată a timpului.
Religie
Eternitatea ca durată infinită este un concept important în multe vieți și religii. Deseori se spune despre Dumnezeu sau zei că dăinuie veșnic sau că există în toate timpurile, pentru totdeauna, fără început sau sfârșit. Concepțiile religioase despre o viață de apoi pot vorbi despre ea în termeni de eternitate sau de viață veșnică. Teologii creștini pot considera imuabilitatea, ca și formele platonice eterne, ca fiind esențială pentru eternitate.
Simbolism
Eternitatea este adesea simbolizată de șarpele fără sfârșit, care își înghite propria coadă, ouroboros. Cercul, banda sau inelul sunt, de asemenea, utilizate în mod obișnuit ca simbol pentru eternitate, la fel ca simbolul matematic al infinitului. Din punct de vedere simbolic, acestea sunt amintiri că eternitatea nu are început sau sfârșit.
 |
 |
| Ouroboros (un simbol antic care înfățișează un șarpe sau un dragon care își mănâncă propria coadă) | „Nodul fără sfârșit”, un simbol al eternității folosit în budismul tibetan |
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Paşti (Paşte) – Cea mai importantă sărbătoare creştină
Paştele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din anul liturgic creştin. Creştinii cred că Iisus a fost înviat după trei zile de la crucificarea sa. Multe denominaţii creştine celebrează învierea sa în Ziua de Paşti sau Duminica Paştelui (denumită şi … Citeşte mai mult
Evoluția și etica eugeniei
Așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și … Citeşte mai mult
Filosofie – Noțiuni de bază, Volumul 1
O introducere prin noțiuni de bază în lumea filosofiei, cu răspunsuri la cele mai profunde întrebări pe care ni le punem cu toții, prin prisma celor mai mari filozofi din lume, de la Platon și Confucius până la gânditorii moderni. … Citeşte mai mult
ion adrian
Ciudat e faptul ca mintea noastra nu concepe oprirea timpului dar o concepe pe cea a miscarii.