Ceva de genul ăsta pare a fi în spatele îngrijorării generării ex nihilo. În călătoria în timp, am putea să explicăm existența unei mașini de timp inversând cauzalittea, dar acest lucru nu pare să explice de ce există o mașină a timpului. Dar dacă luăm serios această îngrijorare, ar trebui să ne îngrijorăm, de exemplu, de ce există electroni. Putem explica cu ușurință aceasta cauzal, în termenii legilor naturii și faptul că au existat electroni acum 5 minute. Dar atunci se ridică întrebarea de ce au existat acești electroni anteriori și așa am ajunge repede într-o regresie infinită a explicațiilor cauzale care nu reușesc niciodată să dea un motiv complet pentru motivul pentru care există vreun electron.
Michael Dummett (1986) sugerează că lanțurile cauzale care coboară infinit și buclele de cauzalitate sunt la fel de misterioase. Cred că adevăratul vinovat este vo versiune a Principiului suficientei versiuni (PSR-2) (există un motiv suficient pentru care întreaga lume este așa cum este), care are consecința incontestabilă de a exclude adevărurile contingente. Pentru a dovedi acest lucru, considerăm C setul tuturor propozițiilor contingente adevărate și să presupunem că, după cum este postulat de PSR-2, o propoziție p este un motiv suficient pentru motivul pentru care lumea reală este așa cum este ea. Atunci p este un motiv suficient pentru ce conține C elementele pe care le conține. Dar pentru ca p să fie un motiv suficient, trebuie să fie adevărat și, dacă este adevărat, atunci este fie contingent, fie neapărat adevărat. Nu poate fi, totuși, adevărat, pentru că atunci ar fi un element al lui C. Fără a trivializa PSR-2, nicio propoziție contingentă nu poate constitui un motiv suficient pentru sine. Deci p trebuie să fie necesar. Dar dacă p este necesar, atunci orice element din C, pentru care p este un motiv suficient, ar trebui să fie necesar, de asemenea. Din moment ce C conține doar propoziții contingente, aceasta înseamnă că C este gol. Deci, dacă PSR-2 este adevărat atunci nu există propoziții contingente. (Christopher Hill (1982) și Quentin Smith (1995) amândoi prezintă versiuni ale acestui argument).
Leibniz ar fi fost fericit să accepte această concluzie. Dacă a noastră este cea mai bună dintre toate lumile posibile, așa cum crede el, atunci un Dumnezeu omnipotent, omniscient și suprem binevoitor nu ar fi putut să nu o creeze, mai degrabă decât o altă lume. Astfel, dacă Dumnezeu există în mod necesar, atunci este necesar ca lumea reală să fie așa cum este. Dar această apărare nu ne ajută pe noi ceilalți, care nu credem în existența necesară a lui Dumnezeu și care resping afirmația panglosiană că lumea noastră este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Lumea ar fi putut fi diferită de ceea ce este de fapt. Acest lucru arată că PSR-2 este fals și că cererile de explicații complete sunt greșite.
Buclele de cauzalitate admit astfel toate explicațiile pe care le pot cere în mod rezonabil. Dacă legile naturii cooperează, atunci evenimentele care formează o buclă pot fi explicate cauzal. A cere mai mult și a cere o explicație „completă” a buclei cauzale înseamnă a cere ceva care este imposibil. În acest caz, vina ar cădea asupra persoanei care a pus întrebarea, nu asupra incapacității noastre de a răspunde. Buclele de cauzalitate nu sunt mai misterioase decât lanțurile cauzale care coboară infinit, iar universurile Gott-Li nu sunt mai misterioase decât universurile în care au existat întotdeauna electroni.
Sursa: Ulrich Meyer, Explaining causal loops
Călătorii în timp
Există teorii recente, inclusiv despre găurile de vierme, care permit călătoriile în timp. În cazul găurii de vierme. aceasta ar fi posibil accelerând unul din capetele găurii de vierme la o viteză mult mai mare decât celălalt capăt şi aducându-le, … Citeşte mai mult
Buclele cauzale în călătoria în timp
Despre posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith („Time Travel”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller … Citeşte mai mult
Teoria specială a relativității
Teoria relativității speciale a fost propusă în 1905 de Albert Einstein în articolul său „Despre electrodinamica corpurilor în mișcare”. Titlul articolului se referă la faptul că relativitatea rezolvă o neconcordanță între ecuațiile lui Maxwell și mecanica clasică. Teoria se bazează … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns