Trenul alerga cu repeziciune, până la destinaţie mai avea câteva ore, localitatea se găsea undeva în vest, la graniţă cu Ungaria. Oana scoase hârtiile din mapă şi le studie cu atenţie. Avea localitatea, schiţa terenului, contractul de donaţie, totul părea în regulă.
Bunicul ei o educase, şi o învăţase cum s-a priceput el mai bine, în plimbările lor prin grădină, îi repeta mereu, că cel mai de preţ lucru în lumea aceasta este libertatea, să iubească din tot sufletul, să observe natura, florile, oamenii, copacii, cerul, şi să privească latura frumoasă a lucrurilor, dar niciodată, pentru nimic în lumea să nu-şi dea libertatea, nimănui.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.