Sisteme evolutive: modelare macro‑economică și cosmologică

Lucrarea de față reprezintă rezultatul unei colaborări interdisciplinare între două direcții complementare: viziunea conceptuală și epistemologică a lui Victor-Lucian Spiridon, autorul teoriei sistemelor evolutive, și formalizarea matematică riguroasă realizată de Gabriel Sticlaru. Această colaborare a permis construirea unui cadru unitar pentru modelarea macroeconomică structurală și, ulterior, pentru extinderea teoriei către sisteme cosmice.

Teoria sistemelor evolutive, dezvoltată de Spiridon începând cu anii 1990, își are originea în analiza mecanismelor de echilibru ale sistemelor naturale. Între anii 1994 și 1996, autorul a elaborat o serie de concepte economice în Economia informațională[1], publicată în Suplimentul „Economistul” nr. 648/1994 și 663/1995. Conceptele centrale — Nucleul sistemelor naturale și Nucleul Sistemului Economic-Financiar — au fost prezentate la Conferința Națională de Cibernetică (Academia Română și ASE, 1994) și la University of Victoria, Canada (ARA Congress, 1996).

În Economia informațională a fost analizat și paralelismul dintre sistemele socio-economice și sistemele naturale, din perspectiva interdependențelor, prezentând rezultatele la „10th International Congress of Cybernetics and Systems” (1996) și la Conferința Națională de Cibernetică (1998), sub titlul Relativitatea existențială și sistemele evolutive.

Lucrarea „Motorul” Universului a fost concepută de autor, V.-L. Spiridon, pentru a fi integrată în Teoria sistemelor evolutive, ca extensie a teoriei la Univers. Este prezentată la finalul Introducerii generale, în varianta originală, care permite accesibilitate mai largă. Este necesară, deoarece în modelarea printr-o altă ramură a matematicii nu au fost valorificate clar unele concepte, poate importante.

Colaborarea cu Gabriel Sticlaru a accelerat publicarea, a adus construirea unui cadru unitar pentru modelarea macroeconomică structurală și extinderea către sisteme cosmice.

În această carte, teoria este formalizată matematic și aplicată macroeconomiei, domeniu în care structura internă a economiei — fluxurile, circuitele, nucleele — devine la fel de importantă ca agregatele statistice tradiționale. Economia modernă este un sistem evolutiv: apar circuite noi, dispar circuite vechi, se reorganizează lanțuri productive, se consolidează sau se fragilizează nucleele economice. Modelele agregative (PIB, inflație, deficit, investiții) surprind doar suprafața numerică a economiei, nu și structura ei internă. Teoria sistemelor evolutive oferă un instrument conceptual și matematic capabil să surprindă dinamica structurală, emergența, reorganizarea și reziliența.

Lucrarea este destinată cercetătorilor din matematică, economie, epistemologie, inginerie, științe sociale, precum și tuturor celor interesați de dinamica structurală a sistemelor complexe. Ea îmbină:

• fundamente epistemologice
• modele matematice
• teoreme structurale
• aplicații economice reale
• algoritmi și pseudocod
• scenarii evolutive și politici publice

Contextul interdisciplinar oferit de Divizia de Logică, Metodologie și Filosofia Științei (DLMFS) a Academiei Române a fost esențial pentru dezvoltarea acestei lucrări. CRIFST, prin tradiția sa intelectuală, a susținut constant modelarea sistemelor, interdisciplinaritatea și integrarea matematicii în științele sociale și economice. Contribuțiile unor personalități precum academicienii Grigore Moisil, Emilian Dobrescu, Mircea Malița, alături de președinții CRIFST Mihai Drăgănescu, Bogdan C. Simionescu și Mircea Dumitru au creat un cadru conceptual și instituțional în care teoria sistemelor evolutive a putut fi prezentată, dezvoltată și extinsă.

Această carte se înscrie în această tradiție, dar o depășește prin extinderea teoriei sistemelor evolutive către cosmologie. Partea a III‑a argumentează că structurile evolutive — nucleu, circuite, fluxuri, emergență, feedback, regimuri — sunt universale și pot descrie nu doar economii și societăți, ci și Sistemul Solar, galaxiile și Universul. Matematica sistemelor evolutive oferă un limbaj formal capabil să descrie sisteme complexe de orice natură, iar modelul dual U–Ҷ evidențiază complementaritatea evolutivă a universurilor.

Această perspectivă confirmă faptul că teoria sistemelor evolutive este un cadru conceptual unitar, în care:

• sistemele economice
• sistemele sociale
• sistemele informaționale
• sistemele naturale
• sistemele cosmice

pot fi analizate prin aceleași principii structurale.

Lucrarea Spiridon–Sticlaru continuă tradiția interdisciplinară a CRIFST, integrând matematică, filosofie, economie, epistemologie, fizică și cosmologie într-un cadru evolutiv unitar. Volumul propune o perspectivă generală asupra sistemelor evolutive, construind pas cu pas o teorie a nucleului, structurii și suprastructurii, aplicabilă oricărui sistem care evoluează în timp sub influența fluxurilor interne și externe.

Anexele completează textul principal prin detalii matematice, modele, diagrame conceptuale și instrumente analitice necesare pentru aprofundarea temelor discutate.

Această lucrare nu este doar o sinteză interdisciplinară, ci o invitație la explorarea unei paradigme evolutive care poate redefini modul în care înțelegem transformările sistemelor din jurul nostru — de la cele mai mici structuri până la cele mai mari.

[1] Informația, în această lucrare, este informația relațională, conform Glosarului de termeni (ANEXA A15).

Spiridon, Victor Lucian
    Sisteme evolutive : modelare macro-economică şi cosmologică / Victor-Lucian Spiridon, Gabriel Sticlaru. – Bucureşti : MultiMedia Publishing, 2026
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-033-971-7

1. Sticlaru, Gabriel

51