La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, România se afla într-o poziție dificilă, prinsă între interesele marilor puteri. În 1940, sub presiunea Germaniei naziste și a Uniunii Sovietice, țara a pierdut teritorii importante: Basarabia și Bucovina de Nord (către URSS), nord-vestul Transilvaniei (către Ungaria) și Cadrilaterul (către Bulgaria). Generalul Ion Antonescu a preluat puterea în septembrie 1940, alăturând România Axei și intrând în război împotriva URSS în 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute.
Intrarea în București a diviziei române aliate Tudor Vladimirescu (fondată în 1943), vara anului 1944. Credit: CIA
Totuși, după 1943, cursul războiului s-a întors: Armata Roșie a avansat constant spre vest, iar Germania se afla în defensivă. România risca să devină câmp de luptă și să suporte consecințele unei alianțe perdante.
La 23 august 1944, regele Mihai I, sprijinit de partidele din opoziție și de o parte a armatei, a organizat o lovitură de stat împotriva mareșalului Ion Antonescu. Acesta a fost arestat la Palatul Regal, iar regele a anunțat la radio ruperea alianței cu Germania și încheierea unui armistițiu cu Națiunile Unite.
România a întors armele împotriva Germaniei, intrând în tabăra Aliaților. Evenimentul a fost rapid urmat de lupte grele, întrucât Wehrmachtul a considerat că România a trădat și a declanșat represalii.
Armata Română a început luptele împotriva Germaniei naziste și Ungariei horthyste, contribuind semnificativ la eliberarea Transilvaniei de Nord, a Ungariei și a Cehoslovaciei.
România a scurtat războiul în Europa cu aproximativ șase luni, potrivit unor istorici occidentali, prin slăbirea frontului german.
Totuși, țara a fost ocupată de Armata Roșie, care a rămas prezentă timp de două decenii, deschizând drumul spre instaurarea regimului comunist.
Deși 23 august 1944 a fost privit ca o zi a eliberării și a reorientării către Aliați, el a marcat și începutul influenței sovietice decisive asupra României.
Regele Mihai I a fost considerat erou în Occident, dar, după venirea comuniștilor la putere, actul său a fost reinterpretat propagandistic.
În perioada comunistă, 23 august a devenit „Ziua Națională a României”, celebrată fastuos până în 1989.
23 august 1944 este un moment de cotitură: România a schimbat radical alianțele, încercând să-și salveze suveranitatea și să recupereze teritoriile pierdute. Este, totodată, o zi cu interpretări complexe – pentru unii, simbol al curajului și al întoarcerii spre democrație, pentru alții, începutul dominației sovietice.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns