Principiul copernican despre viața în Univers – Paradoxul Fermi

Studiul nostru despre astronomie ne-a învățat că am greșit întotdeauna în trecut ori de câte ori am susținut că Pământul este cumva unic. Galileo, folosind tehnologia nou inventată a telescopului, ne-a arătat că Pământul nu este centrul sistemului solar, ci doar unul dintr-un număr de obiecte care orbitează în jurul Soarelui. Studiul nostru asupra stelelor a demonstrat că Soarele însuși este o stea destul de obișnuită, la jumătatea etapei sale lungi de secvență principală, ca atâtea miliarde de altele. Nu pare nimic special în ceea ce privește poziția noastră în Galaxia Calea Lactee și nimic surprinzător în ceea ce privește poziția galaxiei noastre în propriul său grup sau supercluster.

Descoperirea planetelor în jurul altor stele confirmă ideea noastră că formarea planetelor este o consecință naturală a formării stelelor. Am identificat mii de exoplanete – planete care orbitează în jurul altor stele, de la cele uriașe care orbitează aproape de stelele lor (numite în mod informal „Jupiteri fierbinți”) până la planete mai mici decât Pământul. Un flux constant de descoperiri de exoplanete duce la concluzia că planetele asemănătoare pământului apar frecvent – suficient de mult încât există probabil multe miliarde de „exo-Pământuri” inclusiv în în propria noastră galaxie, Calea Lactee. Dintr-o perspectivă planetară, planetele de dimensiunea Pământului nu sunt neobișnuite.

Filosofii științei numesc uneori ideea că nu există nimic special în ceea ce privește locul nostru în univers principiul copernican. Având în vedere toate cele de mai sus, majoritatea oamenilor de știință ar fi surprinși dacă viața s-ar limita la planeta noastră și nu ar fi început nicăieri altundeva. Există miliarde de stele în Galaxia noastră suficient de vechi pentru ca viața să se fi dezvoltat pe o planetă în jurul lor și există și miliarde de alte galaxii. Astronomii și biologii au presupus de mult că o serie de evenimente similare cu cele de pe Pământul timpuriu au dus probabil la apariția unor organisme vii pe multe planete în jurul altor stele și, posibil, chiar și pe alte planete din sistemul nostru solar, cum ar fi Marte.

Adevărata problemă științifică (la care nu știm în prezent răspunsul) este dacă biochimia organică este probabilă sau improbabilă în universul în general. Suntem un rezultat norocos și extrem de rar al evoluției chimice sau biochimia organică este o parte regulată a evoluției chimice a cosmosului? Nu știm încă răspunsul la această întrebare, dar datele, chiar și o cantitate extrem de mică (cum ar fi găsirea de sisteme vii „fără legătură cu noi” pe o lume precum Europa), ne vor ajuta să ajungem la aceasta.

Deci unde sunt?

Dacă principiul copernican este aplicat vieții, atunci biologia poate fi destul de comună pe planete. Dus la limita logică, principiul copernican sugerează, de asemenea, că viața inteligentă ca noi ar putea fi obișnuită. Inteligența ca a noastră are unele proprietăți foarte speciale, inclusiv capacitatea de a face progrese prin aplicarea tehnologiei. Viața organică din jurul altor stele (mai vechi) poate să fi început cu un miliard de ani mai devreme decât la noi pe Pământ, așa că este posibil să fi avut mult mai mult timp pentru a dezvolta tehnologii avansate, cum ar fi trimiterea de informații, sonde sau chiar forme de viață între stele.

Confruntat cu o astfel de perspectivă, fizicianul Enrico Fermi a pus acum câteva decenii o întrebare care se numește acum paradoxul Fermi: unde sunt ei? Dacă viața și inteligența sunt comune și au o capacitate atât de extraordinară de evoluție, de ce nu există o rețea de civilizații galactice a căror prezență se extinde chiar și într-un sistem planetar „întârziat” ca al nostru?

Au fost sugerate mai multe soluții la paradoxul Fermi. Poate că viața este obișnuită, dar inteligența (sau cel puțin civilizația tehnologică) este rară. Poate că o astfel de rețea va apărea în viitor, dar nu a avut încă timp să se dezvolte. Poate că există fluxuri invizibile de date care curg pe lângă noi tot timpul, dar pentru care nu suntem suficient de avansați sau suficient de sensibili pentru a le detecta. Poate că speciile avansate fac o practică obișnuită din a nu interfera cu ființele imature,  cu dezvoltarea conștiinței precum a noastră. Sau poate vorbim de civilizații care ating un anumit nivel de tehnologie apoi se autodistrug, adică nu există alte civilizații în prezent în Galaxia noastră. Nu știm încă dacă există vreo altă viață avansată și, dacă există, de ce nu suntem conștienți de ea.

Sursa: Astronomy 2e, by OpenStax, access for free at https://openstax.org. ©2020 Rice University, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu, © 2025 MultiMedia Publishing