Banii chinezești

Chinezii sunt un popor curios și au moduri ciudate de a face lucrurile. Se spune că folosesc un ferăstrău cu presiune ascendentă în loc de descendentă, că finisează o placă trăgând rindeaua spre ei în loc să o împingă, și că în construirea unei case construiesc mai întâi acoperișul și, după ce lau ridicat și l-au pus pe poziție, continuă să lucreze în jos. Banii țării lor era în trecut formată din monezi cu grosimea fluctuantă. Grosimea a devenit din ce în ce mai subțire până când 2.000 dintre ei unul peste altul aveau mai puțin de trei centimetri înălțime. Banii obișnuiți constau în monede de alamă cu grosimi diferite, cu o gaură rotundă, pătrată sau triunghiulară în centru, ca în ilustrația noastră.

Acestea sunt fixate pe fire ca nasturii. Presupunând că unsprezece monede cu găuri rotunde valorează cincisprezece ching-chang, că unsprezece cu găuri pătrate valorează șaisprezece ching-chang și că unsprezece cu găuri triunghiulare valorează șaptesprezece ching-chang, cum poate un chinez să-mi să-mi schimbe 30 lei, nefolosind nicio altă monedă în afara celor trei menționate? Un ching-chang valorează exact doi lei și patru cincisprezecimi dintr-un ching-chang.