Aditivi alimentari

Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate produselor alimentare pentru a păstra aroma sau spori gustul şi aspectul. Unii aditivi au fost folosite timp de secole; de exemplu, conservarea alimentelor prin decapare (cu oţet), sărarea, ca în cazul jambonului, păstrarea dulciurilor sau utilizarea dioxidului de sulf, în unele vinuri. Odată cu apariţia de alimente procesate în a doua jumătate a secolului XX au fost introduşi mult mai mulţi aditivi, atât de origine naturală cât şi artificială.

Codificarea aditivilor alimentari

Pentru a reglementa aceşti aditivi, şi a informa consumatorii, fiecărui aditiv îi este atribuit un număr unic, denumit „număr E”, folosit în Europa pentru toţi aditivii aprobaţi. Acest sistem de numerotare a fost acum adoptat şi extins de către Comisia Codex Alimentarius pentru a identifica pe plan internaţional toţi aditivii, indiferent dacă acestea sunt autorizate sau nu pentru utilizare.

Numerele E au toate prefixul „E”, dar ţările din afara Europei folosesc numai numărul, indiferent dacă aditivul este aprobat sau nu în Europa. De exemplu, acidul acetic este scris ca E260 pe produsele vândute în Europa, dar este pur şi simplu cunoscut ca aditiv 260 în alte ţări. Aditivul 103, alkanet, nu este aprobat pentru utilizare în Europa, deci nu are un număr E, deşi este aprobat pentru utilizarea în Australia şi Noua Zeelandă. Din 1987 Australia are un sistem aprobat de etichetare pentru aditivi în produsele alimentare ambalate. Fiecare aditiv alimentar trebuie să fie numit sau numerotat. Numerele sunt aceleaşi ca şi în Europa, dar fără prefixul „E”.

Agenţia pentru Mâncare şi Medicamente a Statelor Unite consideră aceste substanţe ca „recunoscute în general ca fiind sigure”; acestea sunt listate atât în cadrul Chemical Abstract Services cât şi în reglementarea Fukda în conformitate cu Codul Regulamentelor Federale al Statelor Unite.

Standardizarea produselor derivate

ISO a publicat o serie de standarde despre aditivii alimentari, aceste standarde fiind incluse în ICS 67.220.

Categorii de aditivi alimentari

Aditivii alimentari pot fi împărţiţi în mai multe grupe, deşi există mai multe zone comune între aceste categorii:

Acizi
Acizii alimentari sunt adăugaţi pentru a accentua savoarea, acţionând de asemenea ca antioxidanţi şi conservanţi. Acizii alimentari obişnuiţi includ oţetul, acidul citric, acidul tartric, acidul malic, acidul furnaric şi acidul lactic.
Regulatori de aciditate
Regulatorii de aciditate sunt folosiţi pentru a schimba sau a controla aciditatea şi alcanitatea alimentelor.
Agenţi anticoagulanţi
Agenţii anticoaulanţi protejează prafurile alimentare, precum praful de lapte, împotriva coaulării sau lipirii.
Agenţi antispumanţi
Agenţii antispumanţi reduc sau previn spumarea alimentelor.
Antioxidanţi
Antioxidanţii, precum vitamina C, acţionează ca şi conservanţi, inhibând efectul oxigenului asupra mâncării, şi pot fi benefici pentru sănătate.
Agenţi de creştere
Agenţii de creştere, precum.amidonul, sunt aditivi care cresc volumul alimentelor fără a-i afecta valoarea nutritivă.
Coloranţi alimentari
Coloranţii sunt adăugaţi în mâncare pentru a modifica culoarea preparatelor, sau pentru a face ca mâncarea să aibă un aspect mai atractiv. Ei cresc apetitul consumatorilor pentru respectivele preparate datorită strălucirii şi coloritului viu conferit de coloranţi.
Agenţi de prezervare a culorilor
Spre deosebire de coloranţii alimentari, agenţii de prezervare a culorilor sunt folosiţi pentru a păstra culoarea existentă a mâncării.
Emulsificatori
Emulsificatorii permit apei şi uleiurilor să se amestece formând emulsii, precum în cazul maionezelor, îngheţatelor, şi laptelui omogenizat.
Arome
Aromele sunt aditivi care dau mâncării un gust sau miros particular, şi pot deriva din ingrediente naturale sau pot fi create artificial.
Intensificatori de arome
Intensificatorii de arome sporesc aroma existentă a unui aliment. Ei pot fi extraşi din surse naturale (prin distilare, extracţia solvenţilor, macerare, etc.) sau creaţi artificial.
Agenţi de tratare a făinii
Agenţii de tratare a făinii sunt adăugaţi în făină pentru a îmbunătăţi coloritul şi utiliarea acesteia în brutării.
Agenţi de glazurare
Agenţii de glazurare oferă strălucire sau acoperire de protecţie mâncării.
Umectanţi
Umectanţii previn uscarea mâncării.
Gaze trasoare
Gazele trasoare permit testarea integrităţii ambalajelor pentru a preveni expunerea atmosferică a mâncării, ca o garanţie a păstrării corecte.
Conservanţi alimentari
Conservanţii alimentari previn sau inhibă distrugerea mâncării de către spori, bacterii şi alte microorganisme.
Stabilizatori şi agenţi de creştere a vâscozităţii
Stabilizatorii şi agenţii de creştere a vâscozităţii, precum agar-agar sau pectina (folosite în gemuri, de exemplu) oferă mâncării o textură mai fermă. Deşi nu sunt emulsificatori, ei ajută la stabilizarea emulsiilor.
Îndulcitori
Îndulcitorii sunt adăugaţi în mâncare pentru aromă. Îndulcitorii cu excepţia zahărului sunt adăugaţi pentru a menţine energia din hrană (caloriile) la un nivel scăzut, sau datorită efectelor lor benefice în cazul diabetului, cariilor dentare, şi a diareei.