O bază de date naţională ADN este o bază de date guvernamentală de profiluri ADN, care pot fi utilizate de către agenţiile care aplică legea pentru a identifica suspecţi de crime.
Tehnologia ADN-ului s-a dovedit a fi un instrument de investigare valoros care a contribuit la exonerarea nevinovaţilor şi aducerea celor responsabili de crime grave în faţa justiţiei. Legislaţia adoptată de Parlament pentru a reglementa utilizarea acestei tehnologii în sistemul de justiţie penală trebuie să respecte drepturile constituţionale şi viaţa privată a suspecţilor şi a persoanelor găsite vinovate de infracţiunile desemnate.
Legislaţia pentru identificarea ADN permite o bancă de date ADN care să ofere un mecanism pentru judecători de solicitare a contravenientului să furnizeze sânge, tampoane bucale, sau mostre de păr pentru profiluri ADN.
ADN-ul este extrem de discriminatoriu, ceea ce îl poate face un instrument puternic în identificarea persoanelor. ADN-ul fiecărei persoane este unic cu foarte mici excepţii pentru gemeni.
ADN-ul poate fi extras din probe biologice mici, precum câteva picături de sânge, cu ajutorul tehnologiei moderne. Proba poate fi analizată, ceea ce creează un profil ADN, care este folosit pentru a identifica suspectul. Profilul ADN analizat este apoi comparat cu un profil ADN necunoscut extras din banca de date.
Prima bază de date guvernamentală (NDNAD) a fost înfiinţat de către Regatul Unit, în aprilie 1995. Al doilea a fost înfiinţat în Noua Zeelandă. Franţa a înfiinţat FNAEG în 1998. În SUA, FBI-ul a organizat baza de date CODIS. Iniţial destinată pentru infractori sexuali, a fost extinsă pentru a include aproape orice infractor.
În Anglia şi Ţara Galilor, oricine este arestat sub suspiciunea de o infracţiune care se înregistrează, trebuie să prezinte o mostră de ADN, profil care este apoi stocat în baza de date ADN ca o înregistrare permanentă. În Scoţia, legea ADN impune pentru cele mai multe persoane care sunt achitate ca profilurile lor ADN să fie eliminate din baza de date. În Suedia sunt stocate numai profilurile ADN ale infractorilor care au petrecut mai mult de doi ani de închisoare. În Norvegia şi Germania, sunt necesare hotărâri judecătoreşti, şi sunt disponibile doar, pentru infracţiuni grave şi pentru cei condamnaţi pentru anumite infracţiuni şi care sunt susceptibili de a recidiva. Patruzeci şi nouă de state din SUA, toate în afară de Idaho, stochează profiluri ADN ale infractorilor violenţi, iar câteva stochează şi profiluri ale suspecţilor. În 2005, guvernul portughez a propus să se introducă o bază de date ADN pentru întreaga populaţie a Portugaliei. Cu toate acestea, după o dezbatere informativă, inclusiv publicarea opiniei Consiliului Etic Portughez, baza de date a introdusă doar pentru infractorii penali.
Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.
Lasă un răspuns