Doliul

Durerea este un răspuns complex la pierderi, în special la pierderea unei persoane dragi. Deși convențional concentrat pe răspunsul emoțional la respectiva pierdere, el are şi dimensiuni fizice, cognitive, comportamentale, sociale, spirituale, și filosofice. Doliul se referă la starea de pierdere, iar durerea este reacția la pierderea respectivă.

Durerea este un răspuns natural la pierderi. Este suferința emoțională pe care o simte cineva atunci când pierde persoana iubită.

Procesul de doliu

Fiecare pas al procesului este natural și sănătos. Numai atunci când o persoană devine blocată într-o singură etapă pentru o perioadă lungă de timp, aceasta poate deveni nesănătoasă, distructivă, și chiar periculoasă.

Trecerea prin procesul de doliu nu este aceeași pentru toată lumea, dar acesta are un scop comun: acceptarea pierderii și reluarea vieţii normale. Acest proces este diferit pentru fiecare persoană, dar poate fi împărţit în patru sau mai multe etape, în funcție de teoria care este utilizată. În modelul de patru etape, acestea sunt:

1. Şocul și negarea
   Şocul este reacția inițială la pierderi. Șocul este protecția emoțională a persoanei pentru a nu fi copleșită prea brusc de pierdere. Persoana nu poate fi dispusă sau capabilă pe moment să creadă ceea ce mintea eu ştie că este adevărat. Această etapă durează în mod normal două sau trei luni.
2. Preocuparea intensă
   Preocuparea intensă se manifestă adesea prin imposibilitatea de a gândi la orice altceva. Chiar și în timpul sarcinilor de zi cu zi, gândurile despre pierderea suferită revin obsedant în minte. Conversațiile cu o persoană aflată în această etapă revin întotdeauna la pierderea suferită. Această perioadă poate dura de la şase luni la un an.
3. Disperarea și depresia
   Disperarea și depresie este o perioadă lungă de durere, stadiul cel mai dureros şi prelungit pentru persoana aflată în doliu (în care persoana acceptă treptat realitatea pierderii). Procesul implică de obicei o gamă largă de sentimente, gânduri și comportamente. Multe comportamente pot fi iraționale. Depresia poate include sentimente de furie, vinovăție, tristețe și anxietate.
4. Recuperarea
   Scopul doliului nu este eliminarea tuturor durerilor sau amintirilor pierderii. În acest stadiu, se vede revenirea interesului în activitățile de zi cu zi, care încep să funcționeze în mod normal. Scopul său este de reorganizare a vieţii, astfel încât pierderea să devină o importantă a vieții, mai degrabă decât centrul său.

Reacții

Plânsul este o parte normală și naturală a doliului. S-a constatat totuși că plânsul și discuţiile despre pierdere nu sunt singurele răspunsuri sănătoase și, dacă sunt forțate sau excesive, pot fi dăunătoare. Răspunsurile sau acțiunile persoanei afectate pot părea contra-intuitive sau chiar disfuncţionale; de exemplu, răspunsuri festiviste, râs, sau argumentarea în favoarea sa în interpretarea evenimentelor. Lipsa de plâns este, de asemenea, o reacție naturală, sănătoasă, potențial de protecție a individului, și poate fi, de asemenea, văzută ca un semn de rezistență. Ştiinţa a descoperit că unii oameni sănătoşi, care sunt în doliu nu vorbesc spontan despre pierderea suferită. Forţarea oamenilor să plângă sau să repovestească trista experiență a pierdererii poate fi dăunătoare. Râsul autentic este sănătos.

Cinci identități ale persoanelor în doliu

Berger identifică cinci moduri de doliu, exemplificate prin:

1. Nomazi: Nomazii nu au scăpat încă de durerea lor, și nu par să înțeleagă pierderea care le-a afectat viața.
2. Memorialişti: Această identitate este angajată să păstreze memoria persoanei iubite pierdute.
3. Normalizatori: Această identitate se angajează să re-creeze un sentiment de familie și comunitate.
4. Activiști: Această identitate se concentrează în a ajuta alte persoane care au aceleași probleme, care au pierdut pe cei dragi lor.
5. Solicitanți: Această identitate va adopta convingeri religioase, filozofice, sau spirituale, pentru a da un sens vieţii lor.

Traducere şi adaptare din Wikipedia.