Durerea şi doliul

Durerea este un răspuns complex la o pierdere. Deși convențional concentrată pe răspunsul emoțional la pierdere, durerea are şi dimensiuni fizice, cognitive, comportamentale, sociale și filosofice. Răspunsul la pierdere este variat, cercetătorii deplasându-ţi în timp consideraţiile de la aspectele convenționale despre durere (în care oamenii trec printr-o serie ordonată și previzibilă a răspunsurilor la pierderi) la aspecte care iau în considerare o mare varietate de răspunsuri, influenţate de personalitatea subiectului, familie, cultură, credințe și practici spirituale și religioase.

Durerea în caz de deces al unei persoane apropiate, deşi trăită anterior de majoritatea oamenilor, are un grad de risc mai mare atunci când este disponibil doar un suport limitat. Reacții severe la pierderi pot influenţa relațiile familiale și pot provoca traume la copii, soți, sau alți membri ai familiei. Multe forme din ceea ce sunt denumite “boli mentale” au ca declanşator o pierdere suferită cu mult timp în urmă, dar ale cărei circumstanțe de multe ori trec neobservate. Într-un astfel de caz pot apare de asemenea probleme legate de credința personală și propriile convingeri ale subiectului: persoanele îndoliate îşi reevaluează de multe ori definițiile personale când sunt confruntate cu o mare durere. În timp ce mulți dintre cei care suferă pierderi sunt capabili să îşi revină singuri, un sprijin suplimentar de la profesioniști în caz de deces poate ajuta procesul de vindecare. Consilierea individuală, grupuri de sprijin profesionale sau educaţionale, și alte grupuri de suport, sunt resursele primare disponibile pentru cei suferinzi. În unele ţări există agenții locale care ar putea fi un prim contact important pentru cei care caută sprijin în perioada de doliu.

Doliu este procesul și setul de practici în conexiune cu durerea pricinuită de moartea unei persoane apropiate. Cuvântul este folosit şi pentru a descrie un complex cultural de comportamente la care participă sau sunt așteptate să participe persoanele îndoliate. Obiceiurile variază între diferite culturi și evoluează în timp, cu toate că multe comportamente de bază rămân constante. Purtarea de haine închise la culoare, sumbre, este o practică urmată în multe țări. Persoanele cele mai afectate de pierderea unei fiinţe dragi trec adesea printr-o perioadă de doliu, marcată de retragerea din evenimente sociale și un comportament liniștit, respectuos. Persoanele îndoliate pot urmări, de asemenea, anumite tradiții religioase în astfel de ocazii.

Doliu se obişnuieşte şi la moartea sau aniversarea morţii unei persoane importante, precum un lider local, monarh, figură religioasă, etc. Într-o astfel de ocazie se poate institui doliul de stat. În ultimii ani, unele tradiții au recurs la practici mai puțin stricte, deși multe astfel de obiceiuri și tradiții continuă să fie urmate.

Se obişnuieşte ca, atunci când o persoană moare, toți acei prieteni și rude “care l-au iubit” să participe la înmormântare și să fie alături de familia întristată într-o astfel de situaţie critică. În schimb, atunci când o persoană în viață serbează un anumit eveniment, el va decide care prieteni și rude “dintre cei pe care îi iubește” vor fi invitaţi la acea celebrare. De aici se vede şi diferența de conștiință socială în cazul unei persoane în viaţă sau moarte.

Conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia.