Posibilitatea nemuririi clinice ridică o serie de probleme medicale, filozofice, precum și probleme religioase și etice. Acestea includ stări persistente vegetative, natura personalității în timp, tehnologia imitării sau copierii minţii sau a proceselor sale, disparități sociale și economice create de longevitate, precum și supraviețuirea morţii termice a universului.
Epopeea lui Ghilgameș, unul dintre primele lucrări literare, este în primul rând o căutare a unui erou care doreşte să devină nemuritor.
Indezirabilitatea nemuririi
Doctrina nemuririi este esențială pentru multe dintre religiile lumii. Narațiunile din creștinism și islam afirmă că nemurirea nu este de dorit la necredincioşi:
„Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.”– Sfanta Evanghelie dupa Luca 16:22-26
„În ce-i priveşte, cei care vor fi osândiţi se vor afla în Foc, unde ei vor avea parte de geamăt şi de suspin;
În veci vor sălăşlui în el, cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, cãci Domnul tău face tot ceea ce El voieşte.
În ce-i priveşte, cei care vor fi fericiţi se vor afla în Rai; în veci vor sălăşlui în el, cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel. [Acesta va fi] un dar neîntrerupt”– Coran, 11:106-108
Gândirea modernă a abordat indezirabilitatea nemuririi. Scriitorul de literatură ştiinţifico-fantastică Isaac Asimov a comentat, „Nu este nimic înfricoșător într-un somn fără vise etern. Dar este mai bine decât chinul veșnic în Iad și plictiseala veșnică în Rai.„
Nemurire fizică a fost, de asemenea, imaginată ca o formă de chin veșnic, la fel ca în nuvela lui Mary Shelley „Nemuritorul muritor„, în care protagonistul mărturiseşte tuturor că lui îi pasă de moartea din jurul lui. Jorge Luis Borges a explorat ideea că viața are sens datorită morţii în nuvela „Nemuritorul„; o societate întreagă a atins nemurirea, au descoperit că timpul a devenit infinit, astfel încât nu au mai găsit nicio motivație pentru nicio acțiune. În cartea sa „Ficţiunile lui Joi„, şi în scena din filmul adaptat după aceasta, Richard James Allen spune povestea unei femei pe nume Joi care încearcă să păcălească ciclul de reîncarnare pentru a obține o formă de viață veșnică. La sfârșitul acestei poveşti fantastice, fiul ei, Miercuri, care a asistat la dezastrul cauzat de căutarea mamei sale, renunță la posibilitatea nemuririi, atunci când i se oferă. De asemenea, romanul Bărbatul în costum galben descrie nemurirea ca „stricarea roatei vieții” și este privită ca un blestem, şi nu ca o binecuvântare.
Filozoful Simon Blackburn de la Universitatea din Cambridge, în eseul său „Religie și Respect„, scrie „… lucrurile nu obține sens dacă durează un timp foarte lung, sau chiar pentru totdeauna. De fapt, ele îl pierd. O piesă muzicală , o conversație, chiar o privire de adorare sau un moment de unitate au timpul lor alocat. Dacă durează prea mult devin plictisitoare. În cazul unei eternităţi ar fi intolerabile.„
Lasă un răspuns