Şoferi, şoferi, ţigniţilor din benzina
Ce-o trageţi în piept cu aerul mustind de vapori,
Şi cu buzele sugând furtunul;
Din rezervor în găleata gradată;
Şoferi, şoferi, în ebrietatea vitezei,
Şi-n stare de frâne imprevizibile,
De subtile viraje, de toate fiţele şi figurile
Vitezei? Vă-ntreb, ţigniţilor, beţivani
Fără voie;
Vă întreb cum e lumea contemplată prin
Oglinzile retrovizoare? Încotro merge ea?
Înainte pe lângă voi, viteză cosmică,
Sau înapoi, înapoi aruncată, dată la spate?
Fuga spre roşu a stâlpilor de telefon,
Şi-a columnelor de piatră cu cabluri;
Fuga spre roşu a bornelor kilometrice
Şi-a tuturor tablelor zugrăvite cu semne;
Fuga spre roşu a plopilor de pe margini –
Acei arbori în care un zeu a-ngropat
Câte-un magnet vegetal, de-o umoare
Esenţială, care v-atrage cu maşină cu tot
În sorbul Găurii Negre a tuturor lucrurilor
Şi-a tuturor hăurilor din haos în orânduială
Şi iarăşi în haos. Fuga spre roşu
A Turmelor prin ierburile de dincolo
De borne, de semne, de limite şi opinii;
Şoferi, şoferi, exaltaţi ai mişcării,
Vă-ntreb, cum e lumea contemplată
Prin oglinzile retrovizoare?
Cum e înapoi, înapoi, în lumea
Cealaltă, dată la spate mereu?
Ce vi se pare? În viitor călătoriţi
Sau în trecut?
(Ion Gheorghe, Prin oglinda camionului)
Lasă un răspuns