Sistemul cardiovascular
Efectul benefic al exerciţiilor asupra sistemului cardiovascular este bine documentat. Există o relație directă între lipsa de activitate fizică și mortalitatea cardiovasculară, şi lipsa activităţii fizice este un factor de risc independent pentru dezvoltarea bolii coronariene. Există o relație doză-răspuns între cantitatea de exerciţii efectuate de la aproximativ 700 la 2000 kcal de consum de energie pe săptămână și mortalitatea pentru orice cauză și mortalitatea bolilor cardiovasculare în rândul populațiilor de vârstă mijlocie şi în vârstă. Cel mai mare potențial pentru o mortalitate redusă este în zona de sedentari care devin moderat activi. Cele mai multe efecte benefice ale activității fizice asupra mortalităţii bolilor cardiovasculare pot fi atinse printr-o activitate de intensitate moderată (40% până la 60% din absorbție maximă de oxigen, în funcție de vârstă). la persoanele care modifică comportamentul lor după un infarct miocardic pentru a include exerciţii fizice regulate s-au îmbunătăţit ratele de supravietuire. Persoanele care rămân sedentare au cel mai mare risc pentru toate cauzele și mortalitatea bolilor cardiovasculare.
Sistemul imunitar
Deși au existat sute de studii asupra exerciţiilor fizice şi sistemul imunitar, există puține dovezi directe cu privire la conectarea sa la boli. Dovezi epidemiologice sugerează că exercitarea moderată are un efect benefic asupra sistemului imunitar uman; un efect care este modelat într-o curbă J. Exerciţii moderate au fost asociate cu o scădere cu 29% a incidenţei de infecţii ale tractului respirator superior, dar studiile pe alergători de maraton au constatat că exercitarea activităţii prelungită de mare intensitate a fost asociată cu un risc crescut de apariție a infecției. Cu toate acestea, un alt studiu nu a ajuns la acelaşi efect. Funcţiile celulelor sistemului imunitar sunt afectate ca urmare a sesiunii acute prelungite, exerciţii de mare intensitate, iar unele studii au constatat că sportivii au un risc mai mare de infecții. Sistemul imunitar al sportivilor și sedentarilor sunt în general similare. Sportivii ar putea avea un număr uşor mai mare de celule naturale killer și o acțiune citolitică uşor crescută, dar acestea sunt puțin probabil să fie semnificative clinic.
Suplimentarea cu vitamina C a fost asociată cu o incidență mai mică a infecţiilor tractului respirator superior la alergătorii de maraton.
Biomarcatorii de inflamaţie, cum ar fi proteina C reactivă, care sunt asociaţi cu boli cronice, sunt reduşi la indivizii activi în raport cu persoanele sedentare, iar efectele pozitive ale exerciţiilor se poate datora efectelor sale anti-inflamatorii. La persoanele cu boli de inimă, intervențiile exercițiilor reduc nivelurile sanguine de fibrinogen și proteină C reactivă, un important factor de risc cardiovascular. Depresiunea în sistemul imun după episoade acute de exerciții poate fi unul din mecanisme pentru acest efect anti-inflamator.
Funcția cerebrală
Activitatea fizica a fost dovedit a fi neuroprotectoare în multe boli neurodegenerative și neuromusculare. Dovezile sugerează că aceasta reduce riscul de a dezvolta demenţa.Studiul bolilor de inimă Caerphilly a urmărit 2375 subiecţi de sex masculin de peste 30 de ani și a examinat asocierea dintre exerciţii fizice regulate şi demenţă. Studiul a constatat că bărbaţii care au practicat exerciţii în mod regulat au avut o reducere de 59% a demenței în comparație cu bărbații care nu au practicat exerciţii.
În plus, o recenzie din 2008 a terapiilor cognitive de îmbogățire (strategii pentru a încetini sau inversa declinul cognitiv) a concluzionat că „activitatea fizică, şi exercitii aerobice în special, îmbunătățesc funcția cognitivă la adulţi în vârstă.”
La șoareci, exerciţiile îmbunătăţesc funcţionarea cognitivă prin îmbunătățirea învățării spațiale, precum și consolidarea plasticităţii sinaptice şi a neurogenezei. Într-un studiu din 2009, oamenii de ştiinţă au făcut două grupuri de şoareci să înoate într-un labirint de apă, și apoi într-un studiu separat i-au supus la un stimul neplăcut pentru a vedea cât de repede s-ar învăța să se depărteze de acesta. Apoi, în următoarele patru săptămâni au permis unui grup de şoareci să ruleze în interiorul roților lor de rozătoare, o activitate plăcută pentru cei mai mulţi șoareci, în timp ce au forțat celălalt grup să muncească mai mult pe mini-benzile de alergare la o viteză și durată controlată de oamenii de ştiinţă. Apoi au testat ambele grupuri din nou pentru a urmări abilitățile lor de învățare și memorie. Ambele grupuri de şoareci au îmbunătățit performanțele în labirintul de apă din procesul anterior. Dar numai alergătorii care au lucrat mai mult pe banda de alergat au fost mai buni în sarcina evitare, o abilitate care, în conformitate cu neurologii, necesită un răspuns cognitiv mai complicat.
Șoarecii care au fost forțați să ruleze pe benzile de alergare au oferit dovezi de modificări moleculare în mai multe porțiuni ale creierelor lor atunci când au fost privite la microscop, în timp ce alergptorii voluntari pe roţi au suferit schimbari doar într-un singur domeniu. Potrivit unui autor al studiului, „rezultatele noastre sprijină ideea că diferite forme de exercitare induc schimbări ale neuroplasticităţii în diferite regiuni ale creierului.”
Mai mult decât atât, dovezi anecdotice sugerează că exerciţiile frecvente pot inversa leziuni ale creierului induse de alcool.
Există mai multe motive pentru care exerciţiile sunt benefice pentru creier. Exemple sunt după cum urmează:
- creștereaa fluxului de sânge și oxigen către creier;
- creșterea factorilor de creștere care ajută neurogenezele și promovează plasticitatea sinaptică – îmbunătățirea eventual a memoriei pe termen scurt și pe termen lung;
- creșterea produselor chimice din creier care ajută la cunoaștere, cum ar fi dopamina, glutamat, noradrenalina, şi serotonina.
Activitatea fizică este considerată a avea alte efecte benefice legate de cogniție, deoarece crește nivelurile factorilor de creștere nervoasă, care susțin supraviețuirea, și crește numărul de celule neuronale.
Depresia
O serie de factori pot contribui la depresie, inclusiv excesul de greutate, stima de sine scăzută, stresul, şi anxietatea. Endorfinele acționează ca un analgezic natural și antidepresiv în organism. Endorfinele au fost mult timp considerate răspunzătoare pentru ceea ce este cunoscut sub numele de „euforia alergătorului”, o senzație de euforie a persoanei după un efort fizic intens. Cu toate acestea, studiile recente indică faptul că anandamidele pot juca eventual un rol mai mare decât endorfinele în „euforia alergătorului”. Atunci când o persoană practică exerciţii, nivelurile de serotonină circulantă și endorfinele sunt crescute. Aceste niveluri rămân ridicate chiar la câteva zile după ce exercițiul este întrerupt, eventual contribuind la îmbunătățirea stării de spirit, creşterea stimei de sine, și managementul greutăţii. Exerciţiile în sine sunt o metodă de prevenire potențială și/sau tratament pentru formele ușoare de depresie. Cercetările au arătat de asemenea că, atunci când exercițiile se practică în prezența altor persoane (familiare sau nu), pot fi mai eficiente în reducerea stresului decât practicarea lor în liăsa unei asistenţe.
Somnul
O recenzie din 2010 a cercetării științifice publicate a sugerat că exerciţiile îmbunătăţesc somnul, în general, pentru majoritatea oamenilor, și ajută la tulburările de somn, cum ar fi insomnia. Timpul optim de exerciţii poate fi 4-8 ore înainte de culcare, deși exercițiile în orice moment al zilei sunt benefice, cu posibila excepție a exerciţiilor grele practicate cu puțin timp înainte de culcare, care pot perturba somnul. Există, în orice caz, dovezi insuficiente pentru a trage concluzii detaliate despre relaţia dintre exerciţii şi somn.
Potrivit unui studiu din 2005, exercițiile sunt alternativa cea mai recomandată pentru somnifere în caz de insomnie. Pastilele de dormit sunt mai costisitoare decât o rutină de zi cu zi de fitness, și pot avea efecte secundare periculoase pe termen lung. Exerciţiile fizice pot fi un mod sănătos, sigur și ieftin de a obține un somn mai adânc și mai bun.
Exerciţii excesive
Prea mult exercițiu poate fi dăunător. Fără odihnă corespunzătoare, şansa de accident vascular cerebral sau alte probleme de circulație poate crește, iar țesutul muscular se poate dezvolta lent. Exerciţiile cardiovasculare extrem de intense, pe termen lung, așa cum se poate observa la sportivii care se antrenează pentru maratoane multiple, au fost asociate cu cicatrici pe inimă şi ritm cardiac anormal.
Exercițiul inadecvat poate face mai mult rău decât bine, cu definiția „inadecvat ” variind în funcție de individ. Pentru multe activități, în special alergarea și ciclismul, există leziuni semnificative care apar în cazul unui program de exerciții incorect. Leziunile de la accidente rămân, de asemenea, o preocupare majoră, în timp ce efectele expunerii crescute la poluarea aerului pare doar o preocupare minoră.
În cazuri extreme, exerciţiile excesive induc pierderi de performanță serioasă. Suprasolicitarea neobișnuită a mușchilor duce la rabdomioliză (afectarea musculară), cel mai des observată la noi recruți în armată. Un alt pericol este supraantrenamentul, în care intensitatea sau volumul de formare depășește capacitatea organismului de a recupera între crize.
Oprirea bruscă a exercițiilor excesive poate crea o schimbare în starea de spirit. Sentimentele de depresie și agitație pot apărea atunci când se produce retragerea din endorfinele naturale produse de exercițiu. Exerciţiile ar trebui să fie controlate de limitările inerente pentru fiecare organism. În timp ce un set de articulații și de mușchi pot avea toleranță pentru a rezista la multiple alergări, un alt organ poate fi afectat după 20 de minute de jogging uşor. Acest lucru trebuie să fie determinat pentru fiecare individ în parte.
Studiul Myokine
Intr-un articol de cercetare cu privire la myokine în 2012, Pedersen și Febbraio au ajuns la concluzia că „lipsa de activitate fizică și nefolosirea musculară duc la pierderea masei musculare şi acumularea de țesut adipos visceral și, prin urmare, la activarea unei rețele de căi inflamatorii care promovează dezvoltarea rezistenţei la insulină, ateroscleroza, neurodegenerarea şi creşterea tumorii şi, astfel, promovează dezvoltarea unui grup de boli cronice. În schimb, constatarea că mușchii produc și să eliberează myokine oferă o bază moleculară pentru înţelegerea activităţii fizice, a modului cum ar putea proteja împotriva mortalității premature. Inactivitatea fizică sau neutilizarea musculară pot duce la un răspuns alterat sau depreciatea myokinelor și/sau a rezistenței la efectele myokinelor, ceea ce explică de ce lipsa de activitate fizică creşte riscul la o întreagă rețea de boli, inclusiv a bolilor cardiovasculare, diabet zaharat tip 2, cancer şi osteoporoză.”
Traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns