Funcţia de identificare mapează o cantitate cunoscută pe o entitate necunoscută astfel încât să o facă cunoscută. Cantitatea cunoscută este denumită identificator (sau ID), iar entitatea necunoscută este cea care trebuie identificată. O cerinţă de bază este ca ID să fie unic. ID-urile pot aparţine doar unui domeniu specific, ceea ce le face unice doar în anumite situaţii specifice. ID-urile pot de asemenea fi create într-un mod mai general, făcându-le unice pentru o întreagă colectivitate.
Identificarea este capabilitatea de a găsi, extrage, raporta, schimba, sau şterge date specifice eliminând ambiguitatea. Aceasta se aplică în special informaţiilor stocate în baze de date. În normalizarea bazelor de date aceasta este funcţia centrală, definitorie.
Exemplu
Pentru a extrage date stocate despre persoane din Internal Revenue Service (IRS) în Statele Unite, trebuie să furnizaţi IRS numărul individual de securitate socială (SSN). Prin SSN se „identifică” o persoană fizică în IRS. Nicio altă persoană în viaţă nu mai are acel SSN, şi fiecărei persoane i se atribuie un singur SSN. Fiecărui SSN îi corespunde în IRS un nume, data naşterii, angajatorul actual, etc.
Lasă un răspuns