Moartea

Moartea este încetarea tuturor funcțiilor biologice care susțin un organism viu. Fenomenele care aduc de obicei la moarte includ îmbătrânirea biologică (senesctutea), ruinarea fizică, malnutriţia, boli, sinucideri, crime, și accidente sau traumatisme care duc la vătămări fatale. Corpurile organismelor vii încep să se descompună la scurt timp după moarte.

În societate, natura morții și conștientizarea omenirii de propria mortalitate a fost timp de milenii o preocupare pentru tradițiile religioase, și un motiv de reflecţii filosofice. Aceasta include credința în înviere (asociată cu religiile abrahamice), reîncarnarea sau renașterea (asociate cu religiile dharmice), sau faptul că conștiința încetează definitiv să mai existe, cunoscută sub numele de uitare veșnică (de multe ori asociată cu ateismul).

Ceremoniile de comemorare de după moarte pot include diverse practici de doliu sau înmormântare. Rămășițele fizice ale unei persoane, de obicei cunoscute drept cadavru sau corp, sunt, de obicei, îngropate sau incinerate întregi, deși printre culturile lumii există o varietate de alte metode de înmormântări. În limba română, binecuvântarea adresată unei persoane moarte se exprimă prin expresia “Odihnească-se în pace!”.

Cea mai frecventă cauză a deceselor la om este bolile de inimă, urmate de accidentele vasculare cerebrale si alte boli cerebrovasculare, și în al treilea rând infecţiile respiratorii inferioare.

Termeni asociați

Conceptul și simptome morţii, și diferitele grade de expresii utilizate în discuțiile publice, au generat numeroase puncte de vedere științifice, juridice și sociale acceptabile, sau eufemisme, referitor la moarte. Atunci când o persoană a murit, se mai spune şi că a plecat dintre noi, a trecut pe celălalt tărâm, sau s-a dus, printre numeroase alţi termeni acceptaţi din punct de vedere social, religios, sau în argou, inclusiv termeni ireverenţioşi. Lipsită de viață, persoana moartă devine cadavru, un organism inert, rămăşiţe, și în cele din urmă un schelet. Termenii de hoit sau carcasă pot fi de asemenea utilizate, dar acestea implică mai degrabă animale non-umane. Ca o trimitere politicos la un mort, a devenit o practică comună să se utilizeze formularea la participiu de “deces“, și cea de decedat. Cenușa ramasă de la o incinerare este denumită uneori cu neologismul cremăşiţe, un mixaj între ” crematoriu” și “rămăşiţe”.

Senectutea

Aproape toate animalele care supravieţuiesc pericolelor externe funcționării lor biologic în cele din urmă mor datorită îmbătrânirii biologice, cunoscută în științele vieții ca “senesctute”. Unele organisme nu resimt senectutea, şi chiar prezintă o stare de nemurire biologică. Acestea includ meduzele Turritopsis, hidra, și planarianul. Cauze nenaturale de deces includ sinuciderea și omuciderea. Aproximativ 150.000 de oameni mor în întreaga lume în fiecare zi din diferite cauze. Dintre aceştia, două treimi mor direct sau indirect, ca urmare a îmbătrânirii, dar în țările industrializate, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, rata se apropie de 90%, deci aproape nouă din zece din totalul deceselor sunt legate de senectute.

Moartea fiziologică este acum văzută ca un proces, mai mult decât un eveniment: condițiile odată considerate indicative de deces sunt acum reversibile. Unde anume în procesul vieţii se găseşte o linie de demarcație între viață și moarte, depinde de factori independenți de prezența sau absența semnelor vitale. În general, moartea clinică nu este nici necesară, nici suficientă pentru a decide dacă o moarte este legală. Un pacient cu inima şi plămânii funcţionali dar în moarte cerebrală poate fi declarat mort din punct de vedere legal fără ca moartea clinică să apară. Pe măsură ce cunoașterea și medicina științifică avansează, o definiție medicală exactă a morții devine tot mai problematică.

Semne de moarte biologică

Semnele de deces sau indicii clare că o fiinţă nu mai este în viață sunt:

• Încetarea respirației
• Stop cardiac (fără puls)
• Pallor mortis, paloare care se întâmplă la 15-120 minute după moarte
• Livor mortis, o acumulare de sânge în zona inferioară a corpului
• Algor mortis, reducerea temperaturii corpului, după moarte; aceasta este, în general, în scădere constantă până se ajunge la temperatura ambiantă
• Rigor mortis, membrele cadavrului deveni rigide și sunt dificil de mişcat
• Descompunerea, reducerea în forme mai simple ale materiei, însoțită de un miros puternic, neplăcut.