Există în prezent o tendinţă care se manifestă la nivel global, la din ce în ce mai multe reţele sociale şi situri web: ideea de a restabili pe Internet graniţele fizice ale ţărilor, cu restricţii artificial impuse.
Neutralitatea Internetului
Neutralitatea Internetului este un principiu propus pentru utilizatorii Internetului, care promovează accesul fără restricţii din partea prestatorilor de servicii şi a guvernelor cu privire la conţinut, situri web, platforme, tipuri de echipamente folosite, şi eliminarea oricărei restricţii cu privire la modurile de comunicare acceptate.
Principiul afirmă că, dacă un utilizator anume plăteşte pentru un anumit nivel de acces la Internet, şi un alt utilizator plăteşte pentru acelaşi nivel de acces, atunci cei doi utilizatori ar trebui să se poată conecta împreună nivelul subscris de acces.
Neutralitatea pe Internet presupune deci conservarea a ceea ce avem acum: un Internet unde utilizatorii să plătească o taxă la un furnizor de servicii Internet (ISP) şi să aibă acces aproape nelimitat la toate conţinuturile online. Practic tot ce ai nevoie pentru a ajunge la toţi utilizatorii de Internet este o conexiune proprie . O operare de Internet în afara principiului neutralităţii internetului ar permite furnizorilor de servicii Internet să discrimineze între diferite tipuri de servicii pentru diferiţi utilizatori. Un pericol inerent este că această discriminare ar putea face din furnizorii de servicii Internet un fel de paznici ai Internetului, care fac jocurile şi favorizează pe cine vor ei.
Personajele care au un cuvânt de spus în această problemă sunt furnizoorii de servicii pe Internet (ISP), ofertanţii majori de conţinut online gen Facebook, ZouTube, blogerii, siturile web, etc., şi instituţiile specializate ale fiecărui stat în parte.
Restricţii la nivel internaţional
În aprilie anul acesta, Curtea de Apel A SUA a decis că Comisia Federală pentru Comunicaţii a SUA nu a acţionat suficient pentru a aplica principiile de neutralitate pe Internet, impunând Comisiei să extindă aceste principii ca norme executorii pentru furnizorii de servicii Internet.
Într-un efort de a ajunge la un compromis in aceasta vara, o serie de mari companii au participat la discuţii cu Comisia, dar nu au reuşit să ajungă la un acord. Google şi Verizon, care au fost implicate în discuţiile eşuate cu Comisia, au publicat un proiect comun pe această temă. controversat, deoarece conform respectivelor propuneri reţelele fără fir s-ar putea sustrage normelor de neutralitate.
Ca un exemplu personal, am ajuns ca, în căutările mele pe Internet pentru filmul „Răscoala” după romanul lui Liviu Rebreanu, singurul loc unde l-am găsit a fost pe veoh.com. Problema e că dacă doreşti să accesezi filmul din România, primeşti următorul mesaj: „Veoh is no longer available in ROMANIA. If you are not in ROMANIA or think you have received this message in error, please go to veoh.com and report the issue.” (http://www.veoh.com/browse/videos/category/entertainment/watch/v6818029xzZaNfEq). Şi acesta este doar un exemplu. Universităţile din SUA au pus la dispoziţia studenţilor aproape toate cărţile profesorilor lor pe Internet. Dar mare parte din acestea nu pot fi accesate decât din SUA. Iar exemplele pot continua.
Există şi zone pe Internet care nu îţi interzic în mod explicit accesul dar, în loc să îţi arate conţinutul real al sitului web sau articolul de interes, dacă te localizează că eşti din Serbia de exemplu, tot ce vei vedea va fi punctul de vedere al guvernului SUA despre dezmembrarea fostei Yugoslavii şi problema Kosovo, chiar dacă situl web respectiv este de divertisment şi nu are nimic de a face cu problemele geopolitice.
Interese de stat şi interese individuale
Motivele stabilirii acestor noi frontiere sunt multiple. Unele corecte, altele care ţin doar de o anumită discriminare geopolitică. Unele luate din proprie iniţiativă de proprietarii sitului web respectiv, altele impuse prin reglementări la nivel naţional. Un lucru însă este sigur: Internetul îşi pierde pe zi ce trece ideea sa fundamentală, de acces liber şi neîngrădit la valorile culturii universale. Există multe organizaţii internaţionale care luptă pentru păstrarea valorilor tradiţionale ale Internetului, precum Electronic Frontier Foundation (eff.org), la fel cum există în prezent mai multe încercări de a crea un Internet alternativ pentru cei care cred în libera circulaţie a informaţiilor. Dar deocamdată avem un singur Internet, unde interesele guvernamentale sunt într-un permanent conflict cu drepturile individuale.
Controlul Internetului
În acest context, iniţiativele parlamenarilor Olguţa Vasilescu şi Tudor Ciuhodaru de a stabili Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) atribuţii de control al Internetului românesc, sunt semnificative.
„Chiar din rândul jurnaliştilor s-au exprimat opinii că există lucruri care nu sunt reglementate în ceea ce priveşte difuzarea diverselor materiale pe presă online. Vorbesc de exemplu de… imaginile pornografice şi numai, şi imagini compromiţătoare, imagini extrem de dure, cu suicide, cu accidente cumplite care apar pe presa online şi nu apar, să zicem, în presa audiovizuală clasică.„, a precizat Tudor Ciuhodaru. Conform iniţiativei deputatului, nu poţi face nicio afirmaţie pe Internet dacă nu o poţi susţine cu probe juridice. Ba s-a ajuns până acolo încât se propune ca CNA să acorde licenţe pentru fiecare realizare de situri web şi bloguri.
Aceste iniţiative sunt de domeniul fantasticului, atât pentru faptul că contrazic legislaţia UE şi internaţională în domeniu, dar mai ales din punctul de vedere al capabilităţilor tehnice. Dar ele arată totuşi tendinţa accelerată de disjungere între interesele unor grupuri de putere şi interesele la nivelul individului.
Lasă un răspuns