Primele consemnări ale unei loterii sunt despre Keno din perioada dinastiei chinezeşti Han, între 205 şi 187 î.e.n. Aceste loterii au ajutat la finanţarea proiectelor guvernamentale majore precum Marele Zid Chinezesc. În „Cartea Cântecelor” (al doilea mileniu î.e.n.) există o referinţă la un joc de noroc ca „extragerea de beţe”, care pare să descrie o tragere la sorţi. Din perioada celtică, cuvintele din limba cornică „teulen pren” se traduc prin „a extrage beţe” şi înseamnă „tragere la sorţi”. Iliada lui Homer face referire la bilete plasate în casca lui Agamemnin pentru a afla cine va lupta cu Hector.
Primele loterii europene cunsocute sunt din perioada Imperiului Roman, folosite în special ca divertisment la petreceri. Fiecare oaspete primea un tichet, iar premiile constau adesea din cadouri fanteziste. Fiecare deţinător de tichet urma să câştige câte ceva. Acest tip de loterie, oricum, nu era altceva decât o modalitate de distribuţie a cadourilor de către nobilimea bogată în perioada sărbătorilor de Saturnalii. Cea mai veche înregistrare a unei loterii oferind tichete de vânzare este loteria organizată de Împăratul Roman August Caesar. Fondurile se foloseau pentru repararea oraşului Roma, iat câştigătorii primeau cadouri sub forma unor articole de valoare inegală.
Cea mai veche loterie publică consemnată este cea din oraşul olandez Sluis în 1434.
Primele loterii care ofereau tichete de vânzare cu premii în bani sunt înregistrate în Ţările de Jos în perioada 1443-1449. Diferite oraşe din Flandra (parte a Belgiei, Olanda şi Franţa) aveau loterii publice pentru a aduna bani pentru fortificaţiile oraşelor, şi pentru a ajuta pe cei săraci. Înregistrările din oraşele Ghent, Ultrecht, şi Bruges, indică faptul că loteriile s-ar putea să fie chiar mai vechi. o înregistrare don 9 mai 1445 la L”Ecluse se referă la strângerea de fonduri pentru a construi ziduri şi fortificaţii pentru oraş, cu ajutorul unei loterii de 4.304 tichete şi premii totale în bani de 1737 florini. În sec. XVII se obişnuia în Olanda să se organizeze loterii pentru a colecta bani pentru săraci. Tichetele costau cca. patru guldeni, iar premiile erau picturi (între 50 şi 100 per loterie), unele realizate de pictori azi consideraţi faimoşi, precum Jan van Goyen.
Olandezii au fost primii care au primit ca premii numai bani, premiile bazându-se pe cote din câştiguri – de obicei un sfert din tichet participând la premii. Loteria s-a dovedit foarte populară şi a fost considerată ca o formă nedureroasă de taxe. În Olanda loteria era folosită pentru a aduna bani pentru săraci, pentru a construi diguri şi a apăra oraşele, şi pentru a elibera marinarii din sclavie din ţările arabe. Cuvântul loterie vine din cuvântul olandez loterij, care este derivat din substantivul olandey lot care înseamnă soartă. Loteria de stat olandeză staatsloterij este cea mai veche loterie în funcţiune.
Traducere şi adaptare din Wikipedia.
Lasă un răspuns