(Triumful morții, de Pieter Brueghel cel Bătrân)
Simbolismul numeric în Asia de Est
În China, Japonia și Coreea, numărul 4 este adesea asociat cu moartea, deoarece cuvintele patru şi moarte sună similar în chineză, japoneză şi coreeană (de exemplu, sunetul sì în chineză este numărul 4 în vocabularul sino-coreean (四), în timp ce sǐ este cuvântul pentru moarte (死), iar în japoneză „shi” este numărul 4, în timp ce shinu înseamnă a muri). Din acest motiv, spitalele, aeroporturile și hotelurile omit adesea numerotarea 4, 14, 24, etc., sau înlocuiesc cifra „4” cu litera „F”. Coreenii care mor sunt îngropaţi sub o movilă de pământ în picioare vertical, în sicrie din șase scânduri de lemn. Patru dintre scânduri reprezintă respectiv cele patru puncte cardinale ale busolei, în timp ce a cincea reprezintă cerul și a șasea reprezintă pământul. Această tradiţie vine din importanța pe care societatea confucianistă a dat-o celor patru puncte cardinale cu puteri mistice.
Glorificarea şi fascinaţia morţii
Fie din cauza naturii sale poetice, a marelui mister pe care îl degajă, sau a ambelor cauze, multe culturi glorifică decesul, precum și crima, martiriul, răzbunarea, sinuciderea, războiul, precum și multe alte forme de violență care implică moartea. Fiecare dintre aceste categorii are o semnificație mai mare decât pur și simplu încetarea vieții, și aceasta este de obicei proslăvită.
(Șarja cavaleriei ușoare de la Balaclava. Un exemplu de glorificarea artistică a morţii.)
În timpurile moderne, moartea și aceste construcții înrudite au fost slăvite în ciuda încercărilor de a le descrie fără glorie. De exemplu, criticul de film Roger Ebert menționează într-un număr de articole că regizorul francez François Truffaut spune că crede că este imposibil să faci un film anti-război, întrucât orice prezentare a războiului ajunge să îl glorifice.
Forma cea mai răspândită și permanentă a glorificării morţii este prin expresie artistică. De exemplu, melodii precum „Să bați la poarta cerului” și „Un glonţ în cap” arată moartea în mod poetic sau folosesc analogii poetice. Şi evenimentele istorice, precum Șarja cavaleriei ușoare de la Balaclavași Bătălia de la Alamo, au servit drept inspirație pentru reprezentări artistice ale miturilor despre moarte. În 2010, o organizație non-profit de arte din East Haddam, Connecticut, a invitat artiștii să participe la un proiect interdisciplinar intitulat „Thanatopolis la I-Park”, pe care I-Park l-a descris ca „o alternativă, un parc/spaţiu memorial artistic pentru a umple golul lasat de practica memorială contemporană lipsită de conţinut şi irelevantă.”
Percepția gloriei în moarte este subiectivă si poate să difere mult de la un membru al unui grup la altul. Religia poate juca un rol cheie, în special în ceea ce privește așteptările la o viaţă de apoi. Sentimentele personale și percepțiile despre modul în care se moare sunt, de asemenea, factori importanți.
Lasă un răspuns