Substanțe care prelungesc durata de viață
Există unele substanțe chimice cunoscute, naturale şi artificial produse, care pot crește durata de viață sau speranța de viață a unei persoane sau organism, cum ar fi resveratrol.
Oamenii de ştiinţă cred că prin stimularea cantităţii sau procentului de telomeraze în corp, o enzimă care se formează în mod natural care ajută la menținerea terminalelor protective ale cromozomilor, s-ar putea împiedica moartea celulelor, și deci la extinderea unei durate de viaţă mai sănătoasă. O echipă de cercetători de la Centrul Naţional de cancer din Spania (Madrid) a testat ipoteza pe șoareci. S-a constatat că aceşti şoareci care au fost modificaţi prin inginerie genetică pentru a produce de 10 ori nivelurile normale ale telomeraze, au trăit cu 50% mai mult decât şoarecii normali.
În condiții normale, fără prezența telomerazei, în cazul în care o celulă se divide în mod repetat, la un moment dat toţi descendenții vor ajunge la limita lor Hayflick. În prezența telomerazei, fiecare celulă care se divizează poate înlocui bitul pierdut de ADN, și oricare celulă se poate apoi diviza fără limite. Deşi această proprietate de creștere fără limite a încântat mulți cercetători, se recomandă totuşi precauție la exploatarea acestei proprietăţi, întrucât exact aceeași creștere fără limite este un pas crucial în permiterea creșterii canceroase. În cazul în care un organism poate reproduce celulele corpului mai repede, atunci teoretic nu ar mai îmbătrâni.
Celulele stem embrionare operează cu telomeraza, care le permite să se diovidă în mod repetat şi să formeze individul. La adulți, telomeraza este puternic folosită în celule care au nevoie să se divizeze în mod regulat (de exemplu, în sistemul imunitar), în timp ce cele mai multe celule somatice se găseşte numai la niveluri foarte scăzute într-o manieră dependentă de ciclul celular.
Nemurirea tehnologică
Nemurirea tehnologică este speranţa pentru o durată de viaţă mult mai mare, posibilă prin progrese științifice într-o varietate de domenii: nanotehnologie, proceduri pentru camera de urgenţă, genetică, inginerie biologică, medicina regenerativă, microbiologie, și altele. Durata de viaţă actuală în societățile industriale avansate este deja semnificativ mai mare decât în trecut, din cauza nutrişiei mai bune, disponibilităţii de îngrijire a sănătăţii, nivelul de trai, și progreselor ştiinţifice bio-medicale. Nemurirea tehnologică prezice progrese suplimentare pentru aceleași motive pe termen apropiat. Un aspect important al gândirii științifice actuale despre nemurire este că o combinație de clonare umană, criogenie sau nanotehnologie, va juca un rol esențial în prelungirea extremă a duratei de viață. Robert Freitas, un teoretician în nanorobotică, sugerează că ar putea fi creaţi nanoroboţi medicali mici pentru a merge prin circulaţia sanguină umană, aflând lucruri periculoase, cum ar fi celulele canceroase şi bacterii, şi să le distrugă. Freitas anticipează că geno-terapiile şi nanotehnologia va face în cele din urmă corpul uman în mod eficient auto-sustenabil și capabil să trăiască la infinit, cu excepţia traumatismelor cerebrale severe. Aceasta susține teoria conform căreia vom fi capabili să creem continuu organe de schimb biologice sau sintetice pentru a înlocui pe cele deteriorate sau moarte.
Crionica
Crionica, practica de a păstra organismele (fie exemplare intacte, fie numai creierul lor) pentru posibila renaștere în viitor, prin stocarea lor la temperaturi criogenice în care metabolismul și deteriorarea sunt aproape complet oprite, poate fi folosită pentru a “opri” pe cei care cred că tehnologiile de extensie a vieţii nu se vor dezvolta suficient în timpul vieții lor. În mod ideal, criogenia ar permite oamenilor morți clinic să fie aduşi înapoi la viaţă în viitor, după ce au fost descoperite tratamente pentru bolile pacienților, şi reversibilitatea îmbătrânirii. Procedurile criogenice moderne folosesc un proces numit de vitrificare, care creează o stare de sticlă, mai degrabă decât înghețarea organismului care este adus la temperaturi scăzute. Acest proces reduce riscul cristalelor de gheață care pot dăuna structurii celulei, ceea ce ar fi deosebit de periculos pentru structurile celulare din creier, întrucât ajustarea acestora ar detriora mintea individului.
Încărcarea minţii la calculator
O idee care a fost avansată implică încărcarea personalităţii și amintirilor unui individ printr-o interfaţă directă minte-calculator. Memoria individului poate fi încărcată la un calculator sau într-un nou corp organic. Futuriști extropieni precum Moravec și Kurzweil au propus ca, datorită crește exponențiale a puterii de calcul, va fi într-o zi posibil să se încarce conștiința umană într-un sistem informatic, și să se trăiască la nesfârșit într-un mediu virtual. Acest lucru ar putea fi realizat prin intermediul ciberneticii avansate, în cazul în care hardware-ul computerului ar fi inițial instalate în creier pentru a ajuta la sortarea memoriei sau accelerarea proceselor de gândire. Componentele vor fi adăugate treptat până când toate funcțiile creierului persoanei au fost gestionate de dispozitive artificiale, evitând tranzițiile ascuțite care ar putea duce la probleme de identitate. După acest moment, corpul uman ar putea fi tratat ca un accesoriu opțional, și mintea ar putea fi transferată la orice calculator suficient de puternic. Un alt mecanism posibil pentru încărcarea minţii este de a efectua o scanare detaliată a creierului organic original al unui individ, și a simula întreaga structură într-un calculator. Ca nivel de detaliu, astfel de scanări și simulări ar trebui să realizeze o imitaţie a conștiinței, iar dacă procesul de scanare va distruge creierul, el va trebui să fie în continuare deteminabil. Oricare ar fi calea de a încărca mintea, persoanele într-o astfel de situaţie ar fi atunci în esență nemuritoare, cu excepţia pierderii sau distrugerii mașinilor care le mențin.
Cibernetica
Transformarea unui om într-un cyborg poate include implanturi cerebrale sau extragerea minţii umane și plasarea acesteia într-un sistem de susținere a vieții robotic. Chiar și înlocuirea organelor biologice cu cele robotizate ar putea creşte durata de viaţă (precum pacemaker pentru inimă) și, în funcție de definiție, multe upgrade-uri tehnologice ale corpului, cum ar fi modificările genetice sau adăugarea de nanoboţi, ar califica denumirea unei persoane ca un cyborg. Astfel de modificări ar face o persoană imună la îmbătrânire şi boalî și, teoretic, nemuritor, dacă nu ar fi ucisă sau distrusă.
Nemurirea evoluţionară
(Joseph Wright of Derby, Alchymistul, În căutarea Pietrei filozofale, 1771)
O altă abordare, dezvoltată de biogerontologistul Marios Kyriazis, susține că nemurirea biologică umană este o consecință inevitabilă a evoluției. Că tendința naturală este de a crea structuri tot mai complexe, şi va exista un timp (Kyriazis susține că acest timp este acum) când evoluția unui creier uman mai complex va fi mai rapidă printr-un proces de singularitate evolutivă mai degrabă decât prin evoluția darwinistă. Cu alte cuvinte, evoluţia creierului uman așa cum o știm va înceta și nu va mai fi nevoie de persoane fizice pentru a procrea și apoi muri. În schimb, un nou tip de dezvoltare va prelua controlul la același individ, care va trebui să trăiască timp de multe secole pentru ca dezvoltarea să aibă loc. Această dezvoltare intelectuală va fi facilitată de tehnologie, cum ar fi biologia sintetică, inteligenţa artificială, şi un proces de singularitate tehnologică.
Lasă un răspuns