Libertarianismul despre inteligența artificială

Scenariile libertariene postulează că mașinile inteligente, simularea oamenilor pe calculator, cyborgii și oamenii fără îmbunătățiri vor coexista pașnic într-un cadru axat pe respectarea drepturilor de proprietate. Deoarece productivitatea industrială nu va mai fi încadrată de forța umană limitată, valoarea terenurilor va crește vertiginos în comparație cu prețul bunurilor; chiar și oamenii „învechiți” rămași care au deținut sau au moștenit pământ ar trebui să poată vinde sau închiria o mică parte din el roboților mai productivi în schimbul unei anuități perpetue suficientă pentru a satisface cu ușurință la nesfârșit toate nevoile lor financiare de bază.[3] Astfel de oameni pot trăi atâta timp cât aleg și sunt liberi să se angajeze în aproape orice activitate pe care o pot concepe, pentru plăcere sau pentru auto-realizare, fără preocupări financiare. Tehnologiile avansate permit moduri complet noi de gândire și experiență, adăugând astfel paleta de sentimente posibile. Oamenii din viitor ar putea chiar să experimenteze „gradiente de fericire”.[1]

”Evoluția se îndreaptă către o complexitate mai mare, o eleganță mai mare, cunoaștere mai mare, inteligență mai mare, frumusețe mai mare, creativitate mai mare și niveluri mai mari de atribute subtile, cum ar fi dragostea. În fiecare tradiție monoteistă, Dumnezeu este, de asemenea, descris cu toate aceste calități, doar că fără nicio limitare: cunoaștere infinită, inteligență infinită, frumusețe infinită, creativitate infinită, iubire infinită și așa mai departe. Desigur, chiar și creșterea accelerată a evoluției nu atinge niciodată un nivel infinit, dar pe măsură ce explodează exponențial, cu siguranță se mișcă rapid în această direcție. Așadar, evoluția se îndreaptă inexorabil către această concepție despre Dumnezeu, deși nu ajunge niciodată pe deplin la acest ideal. Prin urmare, putem considera că eliberarea gândirii noastre de limitele severe ale formei sale biologice este o întreprindere esențial spirituală.” [1][2] — Ray Kurzweil, autorul cărții The Singularity is Near

Astfel de scenarii descentralizate pot fi instabile pe termen lung, deoarece cele mai lacome elemente ale claselor suprainteligente ar avea atât mijloacele, cât și motivul pentru a uzurpa proprietatea claselor neîntărite. Chiar dacă mecanismele de asigurare a drepturilor legale de proprietate sunt deopotrivă indestructibile și lipsite de lacune, poate exista totuși un pericol permanent ca oamenii și cyborgii să fie „păcăliți” de cele mai inteligente dintre mașinile superinteligente să își cedeze fără să vrea proprietățile. Suferința poate fi larg răspândită, deoarece ființele simțitoare fără proprietate pot muri și niciun mecanism nu împiedică o ființă să se reproducă până la limitele propriilor sale resurse moștenite, ceea ce duce la o mulțime de descendenți ai acelei ființe care scot la iveală o existență cu o întreținere minimă.[6] [8][19]

”Imaginați-vă că alergați pe o bandă de alergare într-o pantă abruptă – inima bătând cu putere, cu dureri în mușchi, plămânii gâfâind după aer. O privire asupra cronometrului: următoarea ta pauză, care va fi și moartea ta, va avea loc în 49 de ani, 3 luni, 20 de zile, 4 ore, 56 de minute și 12 secunde. Ai vrea să nu te fi născut.”[7] — Nick Bostrom, filozof, Universitatea din Oxford

Referințe

Jordan, Gregory E (2006). „Apologia for transhumanist religion”. Journal of Evolution and Technology. 15 (1): 55–72.
Kurzweil, Ray. The Singularity is Near. Gerald Duckworth & Co, 2010.
Tegmark, Max (2017). „Chapter 5: Aftermath: The next 10,000 years”. Life 3.0: Being Human in the Age of Artificial Intelligence (First ed.). New York: Knopf. ISBN 9781101946596. OCLC 973137375.
Robin Hanson (2016). The Age of Em: Work, Love, and Life when Robots Rule the Earth. Oxford University Press.
Poole, Steven (15 June 2016). „The Age of Em review – the horrific future when robots rule the Earth”. The Guardian.
Bostrom, Nick (2014). Superintelligence: Paths, Dangers, Strategies. Oxford University Press.