Sursa: Lemoine, Derek; Traeger, Christian P. (2011. Ambiguous tipping points, în Journal of Economic Behavior & Organization, Volume 132, Part B, December 2016, Pages 5-18, https://doi.org/10.1016/j.jebo.2016.03.009 (Rezumat)
Articolul „Ambiguous Tipping Points”, de Derek Lemoine și Christian P. Traeger, analizează cum ar trebui formulată politica publică atunci când decidenții se confruntă cu puncte critice ale sistemului climatic, dar nu cunosc cu încredere probabilitățile declanșării lor. Autorii se concentrează pe „incertitudinea knightiană” sau ambiguitate: situația în care nu există suficiente date pentru a atribui probabilități sigure unor evenimente rare, ireversibile și cu efecte potențial grave. Problema principală este aplicată politicii climatice: cum se modifică taxa optimă pe emisiile de dioxid de carbon atunci când există posibilitatea ca sistemul climatic să treacă ireversibil într-un regim mai nefavorabil. Concluzia generală este că aversiunea față de ambiguitate crește taxa optimă pe CO₂, dar numai într-o măsură relativ mică.
Punctele critice pun decidenții într-o situație dificilă, deoarece nu există, de regulă, un istoric bogat al unor asemenea schimbări de regim din care să poată fi estimate probabilitățile viitoare. Autorii oferă exemple din economie și politică, dar interesul lor principal este schimbarea climatică: reglementarea emisiilor trebuie să țină seama de riscul, greu de cuantificat, ca planeta să fie împinsă într-un sistem climatic mai puțin favorabil. În acest context, modelele obișnuite bazate pe probabilități bine definite sunt insuficiente, pentru că incertitudinea nu este doar risc statistic, ci necunoaștere profundă a pragurilor și mecanismelor de declanșare.
Contribuția teoretică centrală a articolului este identificarea a două canale prin care aversiunea față de ambiguitate afectează politica optimă. Primul este efectul hazardului marginal — MHE, marginal hazard effect. Acesta descrie faptul că politica actuală poate influența probabilitatea de declanșare a punctului critic. În cazul emisiilor, o politică mai strictă reduce încălzirea viitoare și, implicit, probabilitatea trecerii pragului climatic. Dacă probabilitatea anuală de declanșare este mică, aversiunea față de incertitudine întărește acest efect și justifică o politică mai precaută. Al doilea canal este impactul diferențial asupra bunăstării — DWI, differential welfare impact. Acesta arată că efectul unei politici depinde de regimul în care se află sistemul: înainte sau după declanșarea punctului critic. În unele cazuri, reducerea emisiilor valorează mai mult după declanșare, dar, dacă hazardul este endogen, reducerea emisiilor poate avea valoare mai mare înainte de declanșare, deoarece scade riscul ca acesta să apară.
Pentru aplicația numerică, autorii extind modelul integrat climă-economie DICE, tratând economia mondială ca un sistem în care producția este împărțită între consum, investiții și reducerea emisiilor. Emisiile cresc concentrația de CO₂, aceasta produce încălzire, iar încălzirea reduce producția viitoare. Reducerea emisiilor este interpretată ca o investiție: sacrifică beneficii prezente pentru a evita costuri viitoare. Modelul include învățarea optimă despre pragul necunoscut și o evaluare a bunăstării care permite aversiunea față de ambiguitate.
Autorii testează două tipuri de puncte critice climatice. Primul amplifică feedbackurile climatice și crește sensibilitatea climatică, adică încălzirea de echilibru produsă de dublarea concentrației de CO₂. Al doilea slăbește absorbția carbonului de către „chiuvetele” naturale, mărind durata de viață atmosferică a CO₂. În model, primul punct critic ridică sensibilitatea climatică de la 3°C la 4°C sau 5°C, iar al doilea reduce transferul CO₂ din atmosferă cu 25%, 50% sau 75%. Parametrul γ măsoară aversiunea față de incertitudinea knightiană: când γ este egal cu η, decidentul este neutru față de ambiguitate; când γ este mai mare, apare o aversiune suplimentară față de incertitudinea privind punctele critice.
Rezultatele numerice arată că politica optimă nu este extrem de sensibilă la nivelul aversiunii față de ambiguitate. Chiar când autorii trec de la neutralitate la o aversiune foarte puternică, taxa pe carbon pe termen scurt se modifică cu mai puțin de 1 dolar pe tonă de CO₂, concentrația maximă de CO₂ se schimbă cu mai puțin de 30 ppm, iar temperatura maximă cu mai puțin de 0,2°C. Pentru punctul critic al feedbackului climatic, aversiunea extremă crește taxa optimă cu 6% în 2015 și cu 12% în 2050; pentru punctul critic al absorbției carbonului, creșterea este de aproximativ 6,5%.
Analiza mecanismelor arată că MHE este canalul dominant. El este pozitiv în toate cazurile și poate fi substanțial amplificat de aversiunea față de incertitudine, deoarece decidentul dorește să reducă probabilitatea declanșării unui prag prost înțeles. DWI este, în general, mult mai mic decât MHE. În condiții de neutralitate față de incertitudine, DWI tinde să crească taxa pe carbon, deoarece reducerea emisiilor este deosebit de valoroasă în regimul post-declanșare. Dar sub aversiune puternică față de ambiguitate, DWI poate chiar să reducă taxa optimă, fiindcă politica strictă devine deosebit de valoroasă înainte de declanșare, când încă mai poate reduce riscurile viitoare.
Concluzia articolului este nuanțată: incertitudinea profundă privind punctele critice climatice justifică o politică ceva mai strictă, dar nu schimbă radical nivelul taxei optime pe carbon. Autorii subliniază că efectul aversiunii față de ambiguitate asupra MHE domină efectul asupra DWI, astfel încât rezultatul net este o creștere moderată a taxei. Totuși, pentru ca ambiguitatea să ducă la o creștere substanțială a taxei, punctele critice ar trebui să fie foarte severe. În practică, deși există o lipsă serioasă de cunoaștere privind existența și localizarea pragurilor climatice, autorii consideră că modelele bazate pe cea mai bună estimare bayesiană disponibilă rămân utile pentru formularea politicii de atenuare climatică.
Schimbări climatice – Încălzirea globală
Descoperă impactul schimbărilor climatice și al încălzirii globale!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2
Descoperă universul fizicii printr-o perspectivă fenomenologică captivantă!
Căldura – Termodinamica fenomenologică
O incursiune profundă în lumea fascinantă a termodinamicii, explorând conceptele fundamentale ale căldurii și temperaturii.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns