Inteligența artificială și drepturile de autor

Dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale generative a creat numeroase probleme juridice privind drepturile de autor, în special în legătură cu două aspecte: statutul juridic al operelor generate cu ajutorul inteligenței artificiale și utilizarea materialelor protejate prin drepturi de autor pentru antrenarea modelelor de IA. Modelele lingvistice mari și sistemele de generare a imaginilor sunt instruite pe volume foarte mari de texte, imagini și alte materiale disponibile pe internet, dintre care multe sunt protejate prin copyright. Din acest motiv, instanțele, autoritățile și legislatorii încearcă să stabilească în ce măsură practicile actuale sunt compatibile cu legislația existentă.

O primă problemă este dacă rezultatele produse de inteligența artificială pot beneficia ele însele de protecția drepturilor de autor. În Statele Unite predomină principiul conform căruia copyrightul presupune existența unui autor uman. Biroul pentru Drepturi de Autor al SUA a refuzat astfel înregistrarea unor opere generate exclusiv de sisteme automate, dar acceptă protecția elementelor unei opere în care contribuția creativă umană poate fi identificată. În orientările sale mai recente, instituția a precizat că utilizarea IA ca instrument nu exclude automat protecția: selecția, modificarea, aranjarea sau integrarea creativă a materialelor generate poate constitui o contribuție umană suficientă. În schimb, elementele expresive determinate exclusiv de mașină rămân, în principiu, neprotejabile. Această concepție a fost confirmată și de instanțele americane în litigiile privind operele atribuite exclusiv unor sisteme de IA.

Reglementările diferă însă între jurisdicții. Regatul Unit are încă din 1988 o prevedere referitoare la „operele generate de calculator”, potrivit căreia autor este considerată persoana care a realizat aranjamentele necesare pentru crearea operei. În China, o instanță din Beijing a recunoscut în 2023 protecția prin copyright pentru o imagine realizată cu ajutorul inteligenței artificiale, acordând importanță contribuției umane implicate în procesul de generare. Aceste diferențe demonstrează că nu există încă o soluție internațională uniformă privind autoratul și originalitatea operelor realizate cu IA.

O a doua problemă majoră privește antrenarea sistemelor de inteligență artificială pe opere protejate. În procesul de antrenare sunt colectate și procesate cantități enorme de texte, imagini și alte date, ceea ce poate implica realizarea unor copii ale operelor originale. În Statele Unite, dezvoltatorii au susținut frecvent că o asemenea utilizare este permisă în baza doctrinei „fair use”, deoarece scopul antrenării ar fi transformativ și diferit de consumul obișnuit al operei. Litigiile recente au produs însă rezultate nuanțate. În unele cazuri instanțele au considerat că utilizarea operelor pentru antrenarea modelelor poate reprezenta fair use, dar au făcut distincție între opere dobândite legal și materiale obținute fără autorizare. De asemenea, efectul produselor IA asupra pieței economice a operelor originale a devenit un factor important în analiza juridică.

Uniunea Europeană abordează problema în principal prin excepțiile privind extragerea textelor și a datelor („text and data mining” – TDM) prevăzute de Directiva privind drepturile de autor în piața unică digitală din 2019. Pentru anumite utilizări comerciale, aceste excepții se pot aplica dacă titularul drepturilor nu și-a rezervat în mod expres dreptul de a interzice utilizarea. Regulamentul european privind inteligența artificială completează acest sistem, impunând furnizorilor anumitor modele de IA de uz general obligații privind respectarea legislației europene a drepturilor de autor și transparența asupra conținutului utilizat pentru antrenare.

O altă categorie de probleme apare atunci când rezultatul generat de IA reproduce sau imită prea îndeaproape opere existente. Chiar dacă antrenarea unui model ar fi considerată legală, un anumit rezultat poate încălca separat drepturile de autor dacă reproduce elemente protejate ale unei opere. Numeroase litigii au fost inițiate de autori, artiști, publicații, agenții fotografice, companii muzicale și alte organizații împotriva dezvoltatorilor de sisteme generative, printre cazurile cunoscute numărându-se procese intentate împotriva OpenAI, Microsoft, Stability AI, Midjourney, Anthropic și altor companii.

În ansamblu, relația dintre inteligența artificială și drepturile de autor rămâne un domeniu juridic în evoluție. Se conturează totuși câteva principii: contribuția creativă umană continuă să fie esențială pentru protejarea operelor generate cu IA în multe jurisdicții; legalitatea utilizării operelor protejate pentru antrenare depinde de legislația aplicabilă, de proveniența materialelor și de efectele economice ale utilizării; iar legalitatea antrenării unui model nu garantează automat legalitatea fiecărui rezultat produs de acesta. Dezvoltarea inteligenței artificiale obligă astfel legislația drepturilor de autor să găsească un echilibru între protejarea creatorilor umani, accesul la informație, inovarea tehnologică și apariția unor noi forme de creație asistată de algoritmi.