Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026 a fost acordat cercetătorilor Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel, „pentru descoperirile lor privind canalele ionice controlate de lumină și dezvoltarea optogeneticii”, o metodă care permite cercetătorilor să controleze cu ajutorul luminii activitatea unor celule nervoase individuale din creier.
Decizia a fost anunțată luni, 5 octombrie 2026, de Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska din Stockholm. Karl Deisseroth este cercetător american, iar Peter Hegemann și Georg Nagel sunt cercetători germani. Cei trei laureați vor împărți premiul în valoare de 12 milioane de coroane suedeze, aproximativ 1,2 milioane de dolari. Premiul Nobel
Optogenetica reprezintă una dintre cele mai importante inovații ale neuroștiințelor moderne. Metoda combină tehnici genetice și optice pentru a face anumite celule nervoase sensibile la lumină. Prin iluminarea lor cu anumite lungimi de undă, cercetătorii pot activa sau inhiba neuronii selectați și pot observa aproape imediat efectele asupra comportamentului sau funcționării organismului.
„Această metodă face posibilă pornirea sau oprirea activității unor celule nervoase individuale într-un creier viu”, a explicat Thomas Perlmann, secretarul general al Adunării Nobel. Potrivit membrilor Comitetului Nobel, tehnologia a deschis o nouă etapă în cercetarea creierului, permițând investigarea modului în care diferite populații de neuroni contribuie la procesarea informației.
Trei componente principale în aplicarea optogeneticii
De la o algă la controlul neuronilor cu lumină
Originile descoperirii premiate se află într-un organism aparent foarte îndepărtat de neurologia umană: alga unicelulară Chlamydomonas. Începând din anii 1990, Peter Hegemann a studiat modul extrem de rapid în care această algă reacționează la lumină.
Împreună cu Georg Nagel, cercetările au dus la identificarea channelrhodopsin-2, o proteină care funcționează ca un canal ionic sensibil la lumină. În 2003, Nagel și Hegemann au demonstrat că proteina putea fi introdusă în celule umane și utilizată pentru producerea unor impulsuri electrice controlate prin lumină.
Câțiva ani mai târziu, Karl Deisseroth a făcut pasul decisiv către neuroștiințe. În 2005, echipa sa a demonstrat că proteinele sensibile la lumină puteau fi folosite pentru controlarea neuronilor de șobolan. Termenul „optogenetică” a intrat în utilizare în anul următor.
Rezultatul a fost apariția unui instrument experimental de o precizie fără precedent. În loc să stimuleze regiuni întregi ale creierului, cercetătorii puteau interveni asupra unor categorii foarte precise de neuroni și puteau urmări relația dintre activitatea acestora și diferite funcții sau comportamente.
Aplicații în studiul bolilor neurologice și psihiatrice
În ultimele două decenii, optogenetica a devenit o tehnică importantă pentru studierea unor boli precum epilepsia, boala Parkinson, boala Alzheimer, schizofrenia și dependențele.
Experimentele efectuate pe animale au permis identificarea circuitelor neuronale implicate în mișcare, somn, memorie, emoții sau comportamente complexe. De exemplu, prin stimularea unor neuroni din cortexul motor, cercetătorii au putut controla anumite mișcări ale animalelor, iar activarea altor grupuri de celule nervoase a permis studierea mecanismelor care controlează somnul și starea de veghe.
Importanța metodei nu se limitează însă la cercetarea fundamentală. Mai multe echipe încearcă să transforme principiile optogeneticii în tratamente medicale pentru oameni.
Una dintre direcțiile cele mai avansate privește recuperarea parțială a vederii la persoane afectate de retinită pigmentară. Prin introducerea unor proteine fotosensibile în celulele retinei, cercetătorii încearcă să redea acestora capacitatea de a reacționa la lumină.
Alte cercetări analizează posibilitatea utilizării optogeneticii pentru îmbunătățirea implanturilor cohleare sau, pe termen mai lung, pentru intervenții mai precise asupra circuitelor neuronale afectate de boli neurologice și psihiatrice. Majoritatea acestor aplicații sunt însă încă în fază experimentală și nu reprezintă tratamente disponibile pe scară largă.
Un nou mod de a studia creierul
Relevanța Premiului Nobel din 2026 depășește dezvoltarea unei singure tehnici de laborator. Optogenetica a schimbat fundamental modul în care cercetătorii pot investiga legătura dintre activitatea neuronilor și funcțiile creierului.
Karl Deisseroth a ajuns la acest domeniu pornind inclusiv de la experiența sa cu pacienți care sufereau de boli psihice pentru care medicina dispunea de posibilități terapeutice limitate. Peter Hegemann și Georg Nagel au ajuns la aceeași revoluție neuroștiințifică pornind dintr-o direcție complet diferită: studiul mecanismelor prin care microorganismele răspund la lumină.
Întâlnirea celor două domenii a făcut posibilă transformarea unei proteine provenite dintr-o algă într-un instrument capabil să controleze activitatea unor neuroni individuali.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2026 recompensează astfel atât o descoperire fundamentală, cât și apariția unei tehnologii care a modificat profund neuroștiințele și care ar putea, în viitor, să contribuie la dezvoltarea unor terapii pentru boli ale creierului care în prezent sunt dificil sau imposibil de tratat.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns