Zora e tristă. Calendarul din faţa biroului său arată 14 martie. Şeful ei e în spatele biroului lui Zora.
– „A trecut un an şi jumătate. Ar fi trebuit să sune măcar până acum.”
O ia uşor de umeri.
– „Oh, eşti încordată!”
***
În dormitorul şefului lui Zora, pe un perete întreg, este lipit un poster de la Festivalul de jazz de la Sibiu. În mijlocul dormitorului tronează un pat uriaş. Stau amândoi aşezaţi pe marginea patului. Din boxe se revarsă o muzică discretă de jazz.
***
Şi zilele trec… Şi anii trec… Şi omenirea devine din ce în ce mai puţin inteligentă, odată cu trecerea anilor…
***
Acolo unde era odată unitatea militară de transmisiuni din Orşova, se înalţă acum zona rezidenţială Dierna, cu clădiri urâte, lipsite de orice simţ estetic. După mulţi ani, aceste clădiri sunt dărâmate şi un nou dezvoltator imobiliar construieşte aici o altă zonă rezidenţială, cu clădiri mai mari dar şi mai urâte. Şi după mulţi alţi ani, alte clădiri, mai mari şi mai urâte, iau locul celor vechi.
Oamenii de ştiinţă îşi puseseră mari speranţe în ingineria genetică. Dar rezultatele erau slabe, greşit utilizate, şi anulate rapid de scăderea globală a inteligenţei şi creşterea explozivă a populaţiei.
***
Un stadion de fotbal. Pe panoul de afişaj este scris mare „Campionatul de fotbal”. Trec anii, şi pe acelaşi panou de afişaj scrie acum „Fotbal extrem”. În teren, jucătorii sunt angajaţi într-o bătaie care pare că nu are nicio legătură cu fotbalul. Odată cu scurgerea anilor, mulţimea de pe stadion devine din ce în ce mai fanatică. Pe panou scrie acum mare: „FOC”, iar stadionul este incendiat. Nu mai rămâne nimic din el.
Oamenii involuează, sunt din ce în ce mai proşti şi mai tâmpiţi.
Lasă un răspuns