O altă clădire guvernamentală.
Un poliţist:
– Dumnezeule… Trebe să-ţi testăm IQ-ul şi aptitudile, acum.
Ion:
– Pentru ce?
– E bun să-ţi vedem aptitudile, c-aşa ştim ce îţi dăm de muncă la închisoare.
* * *
Cozi întregi de oameni la staţiile de testare, cu câte o pereche de căşti pe cap. Testele sunt extrem de simple, chiar idioate: introducerea unor cepuri în găuri de dimensiuni adecvate, potrivirea unor blocuri colorate, atingerea nasului cu un deget, etc.
Ion se aşează la una din staţiile de testare, cu o pereche de căşti pe cap. Lângă el, un tânăr enervat încearcă să introducă un cep rotund într-o gaură pătrată. În căştile lui Ion se aude o voce metalică:
– Dacă ai o găleată de două kile, şi o altă găleată de cinci kile, câte găleţi ai?
Ion e nedumerit, e prea uşor. Răspunde la microfon:
– Două?
* * *
Ion se găseşte într-un autobuz tixit cu criminali cu figuri înspăimântătoare. Ajunşi în curtea închisorii, deţinuţii sunt daţi jos din autobuz. Ion este aruncat într-o cameră unde noii deţinuţi sunt pregătiţi pentru închisoare: li se iau hainele în schimbul noilor uniforme, şi sunt trimişi pe mai multe nivele – Securitate maximă, Securitate minimă, sau Deţinuţi temporar.
În curtea închisorii, un uriaş este aşezat pe pământ, dezbrăcat. Burta sa grasă, uriaşă, se revarsă pe pământ. Stă cu fundul pe un deţinut slăbănog, care dă din picioare încercând să scape din acel coşmar.
Ion priveşte dezaprobator la această scenă. Uriaşul observă privirea sa:
– Tu eşti următorul!
Ion face un pas înapoi, panicat. Este cât pe ce să fie prins la podea sub uriaşa masă de grăsime. Disperat şi speriat, îi vine o idee, adresându-se, cu speranţă, gardianului:
– Ăăăă, deocamdată… ies din închisoare azi?
Pauză. Gardianul se uită fix la Ion, încercând să înţeleagă… apoi îl pocneşte în cap cu palma pe Ion:
– Ai greşit nivelul, tâmpitule!
Ion:
– Aha, ăăă… Sunt un mare tâmpit, scuze.
Gardianul îl înhaţă pe Ion, îl trage printr-o poartă securizată, şi îl ămpinge spre nivelul Deţinuţilor temporari.
Un alt gardian scanează tatuajul lui Ion şi verifică rezultatul în calculator:
– Ăăă… ăăă, aha. nu văd să fii aici, aşa că, ăă, rămâi în închisoare.
Ion:
– Poţi verifica din nou? Pentru că e ca şi cum aş fi fost în închisoare. Îndividul ăla s-a aşezat pe faţa mea şi toate alea…
Gardianul priveşte în sus enervat, apoi se uită din nou în calculator, nedumerit. Se concentrează intens, căutând numele lui Ion. După o scurtă pauză, Ion se depărtează mergând fără grabă. Toate privirile stau aţintite asupra lui. Alarma porneşte să urle. Rămân cu toţii privind spre Ion. Gardienii par nedumeriţi şi speriaţi.
Ion o ia la fugă cât îl ţin puterile. Distanţa dintre el şi poliţişti creşte.
Lasă un răspuns