Ion e îmbrâncit brutal într-o încăpere, în care se găseau trei persoane: Preşedinta Tribunalului, Comandantul Armatei, şi Secretarul Prefecturii. Toţi trei în pantaloni scurţi şi cu zorzoane pe ei de parcă erau brazi de Crăciun.
– „Ia staţi aşa. Eu sunt ăl mai deştept tip din lume? Cine spune asta?”
Comandantul Armatei:
– „Testul tău IQ din închisoare. Ai obţinut cel mai mare scor din istorie.”
Secretarul Prefecturii:
– „Aşa-i, tâmpitule. De-asta Prefectu‘ Vâţu te face Şeful Poliţiei. Fin‘că tu eşti aşa deştept. Eu sînt Secretarul Prefecturii, acela e Comandantul Armatei, şi ea e Preşedinta Tribunalului.”
– „Uite ce-i, cred că e o greşeală. Testul ăla era prea uşor. Nu sunt cel mai deştept tip din lume.” Ion se uită la membrii cabinetului, la Namilă, poliţişti, la portretul oficial în ulei al actualului Prefect de pe perete, cu un breton tăiat strâmb şi o figură de metalist stupid. „Bine, şi dacă ar fi aşa. Nu pot fi Şeful Poliţiei! Nici măcar nu ştiu despre ce e vorba!”
Poliţistul se duce la Ion, procopsindu-l cu încă o castană:
– „Domnule n-o să-ţi mai spun încă o dată.”
Un tip de la SRI îmbrăcat complet în negru, cu ochelari de soare şi o cască în ureche îl înhaţă pe poliţist înşurubându-i un pumn în plex. Ion se trage înapoi speriat.
Prefectul Vâţu intră înconjurat de un grup de bodyguarzi, care-i scot haina lunga a la James Brown.
– „Deci, unde-i noul meu Şef de Poliţie?”
Toată lumea arată către Ion. Vâţu se îndreaptă către el, învârtindu-se în jurul lui.
– „Deci eşti deştept, hai?” (ridicându-se pe vârfuri) „Credeam că ai capu‘ mai mare.”
Fostul Şef al Poliţiei, o matahală, intră în cameră, furios:
– „Unde e?!? Unde-i lindicu’ care mi-a luat locu’?! (arătând spre Ion) Ăsta e??”
Fostul Şef de Poliţie îşi rupe tricoul de pe el şi se îndreaptă spre Ion. Agentul SRI îl imobilizează cu câteva mişcări de lupte greco-romane. Ion, speriat, sare pe o masă fentând grupul de bodyguarzi ai Prefectului. Secretarul Prefecturii începe să urle. Ion:
– „Scuze! Scuze! Nici măcar nu îmi doresc funcţia asta!”
Poliţistul se îndreaptă spre Ion din nou:
– „Gata, de-ajuns! Dă-te jos!”
Comandantul Armatei îi trase un pumn poliţistului, ricoşând drept în faţa fostului Şef al Poliţiei, care începu să ţipe, fluturându-şi braţele lungi. Orbit, fostul Şef îl împinse deoparte pe agentul SRI încercând să ajungă la Ion. Se împiedică de masă căzând peste ea şi spărgând-o, Ion aterizând pe pământ. Prefectul Vâţu fugi şi-i trase un picior în stomac chiuind fostului Şef, care rămase întins pe jos.
Cum încăierarea continua, Ion profită de ocazie şi o luă la fugă spre uşă. Unul din poliţişti îi tăie calea, scoţând la iveală un pistol uriaş:
– „Nu vă pot lăsa să faceţi asta, domnule Şef Nu Sunt Sigur.”
Luptele încetară brusc. Ion:
– „Uite ce-i, nu înţeleg, nu vreau să fiu Şeful Poliţiei, de ce vreţi voi să mă puneţi pe mine?”
Prefectul Vâţu:
– „Fin’că eşti cel mai deştept tip din lume. Şi noi avem toate problemele astea.” Arătând spre fostul Şef: „Iar tâmpitu’ ăsta nu le poate rezolva!”
Vâţu îl mai lovi încă o dată, ca să-şi întărească spusele. Ion:
– „Care probleme?”
Preşedinta Tribunalului:
– „Toate culturile noastre se usucă din motive necunoscute, iar oamenii mor de foame şi rahaturi de-astea, şi e vorba şi de furtunile astea de nisip care prăvale mereu gunoiul peste noi, iar economia merge prost, şi rahaturi de-astea.”
Prefectul Vâţu:
– „Aha, şi toate astea mă fac să scad în popularitate.”
Ion:
– „Dar eu nu am fost niciodată şef de niciun fel, habar nu am ce să fac. Nici măcar nu am votat vreodată!”
Prefectul Vâţu:
– „Ei bine, ai face bine să începi să votezi, sau orice altceva crezi că e mai bine, să ne scoţi din rahaturile astea, până nu îţi trag una cu piciorul în ouţele alea ale tale deştepte de ţi le scot pe gura aia a ta deşteaptă.”
Ion se trage încapoi, speriat. Preşedintele Vâţu continuă:
– „Mai bine ai rezolva toate rahaturile astea. Dacă le rezolvi, îţi voi oferi iertarea mea. Dacă nu, te întorci la închisoare.”
Vâţu dă să iese, dar se opreşte în uşă adresându-se agentului SRI:
– „Fii cu ochii pe el. E deştept. Şi e şi important, deci, dacă încearcă să plece, împuşcă-l.”
Prefectul pleacă. Membrii cabinetului rămân cu ochii aţintiţi pe Ion pentru o clipă, cu gurile căscate. Preşedinta Tribunalului:
– „Fă ceva deştept.”
Ion:
– „Ăă, bine… Cred că voi aţi face o treabă bună dacă mi-aţi aduce avocatul meu, pe Dinu, aici, pentru că… ei bine, el e foarte bun la descifrat diverse chestii… şi alte chestii.”
Preşedinta Tribunalului:
– „Hmmm… bine.”
Ceilalţi membri ai cabinetului dau din cap aprobator. Ion:
– „Şi mai e o tipă pe nume Nela. Credeţi că o puteţi aduce şi pe ea?”
Secretarul Prefecturii, suspicios:
– „De ce?”
Ion, încercând să găsească o minciună:
– „Ăă… Ei bine… Ăă, ştiţi voi…”
Membrii cabinetului înţeleg greşit ezitarea lui Ion, considerând-o drept o aluzie la altceva. încep să râdă ca nişte idioţi, făcând gesturi obscene cu degetele. Secretarul Prefecturii începe să strige, excitat:
– „Şefu’ Nu Sunt Sigur are nevoie de Nela! Are chef de f***!”
Ion merge pe mâna lor:
– „Aha. Aşa-i. Mi-o puteţi aduce aici, aşa-i?”
Secretarul Prefecturii, continuând cu gesturile obscene:
– „Oooo daa… Distracţia mai întâi!”
Ceilalţi membri ai cabinetului râd cu poftă accentuând gesturile Secretarului. Ion se alătură şi el veseliei generale.
Lasă un răspuns