Astrologia fost respinsă de către comunitatea științifică ca neavând nicio putere explicativă pentru a descrie universul, și este considerată o pseudoștiință. Testarea științifică a astrologiei a fost efectuată, dar nu au fost găsite dovezi pentru a susține oricare dintre premizele sau pretinsele efecte prezentate în tradițiile astrologice. Nu există niciun mecanism propus de acțiune prin care pozițiile și mișcările de stele și planete ar putea afecta persoane și evenimentele de pe Pământ şi care să nu contravină aspectelor de bază binecunoscute ale biologiei și fizicii. Cei care continuă să aibă încredere în astrologie au fost caracterizaţi ca faăcând acest lucru „în ciuda faptului că nu există o bază științifică verificată pentru convingerile lor, și a dovezilor puternice în sens contrar”.
S-a arătat, de asemenea, că prejudecata este un factor psihologic care contribuie la credința în astrologie. Prejudecata este o formă de părtinire cognitivă. Potrivit literaturii disponibile cei care cred în astrologie tind să-și amintească selectiv acele predicţii care s-au dovedit a fi adevărate, și nu-şi amintesc acele predicţii care se întâmplă să fie false. O altă formă de prejudecată joacă de asemenea un rol important, atunci când susţinătorii astrologiei nu reușesc de multe ori să se facă distincția între mesajele care demonstrează abilităţi speciale și celelalte mesaje. Astfel, există două forme distincte de prejudecăţi, care sunt studiate în referinţele la credințele astrologice.
Delimitarea
Din punctul de vedere al criteriului falsificabilităţii, propus pentru prima dată de filozoful științei Karl Popper, astrologia este o pseudoștiință. Popper a considerat astrologie ca „pseudo-empirică”, prin aceea că „face apel la observație și experiment”, dar „cu toate acestea nu se ridică la standardele științifice”. Spre deosebire de disciplinele științifice, astrologia nu a răspuns la falsificabilitate prin experiment. Spre deosebire de Popper, filozoful Thomas Kuhn a susținut că nu lipsa de falsificabilitate este ceea ce face astrologia neștiințifică, ci mai degrabă faptul că procesul și conceptele astrologice sunt non-empirice.
Pentru Kuhn, deși astrologi au făcut, istoric, predicții care „categoric nu s-au adeverit”, acest lucru în sine nu face astrologia neștiințifică, nici încercările astrologilor de a explica eşecul susținând că s-a datorat dificultăţii creării unui horoscop. Mai degrabă, în ochii lui Kuhn, astrologia nu este știință pentru că a fost mereu prea asemănătoare cu medicina medievală; a urmat o serie de norme și orientări pentru un domeniu aparent necesar cu deficiențe cunoscute, dar nu a făcut nicio cercetare, deoarece aceste domenii nu pot fi cercetare, și astfel „nu aveau nicio problemă de rezolvat, și prin urmare nicio știință de practicat”. În timp ce un astronom s-ar putea corecta în cazul unui eșec, un astrolog nu are cum. Un astrolog poate doar explica eșecul, dar nu poate revizui ipoteza astrologică într-un mod semnificativ. Ca atare, pentru Kuhn, chiar dacă stelele ar putea influența calea oamenilor în viaţă, astrologia nu este științifică.
Filosoful Pavel Thagard a crezut că astrologia nu poate fi considerată ca falsificată în acest sens până când nu a fost înlocuită cu un succesor. În cazul comportamentului predictiv, psihologia este alternativa. Pentru Thagard un criteriu suplimentar de delimitare a științei de pseudoștiință a fost ideea de progres, şi că comunitatea de cercetători ar trebui să încerce să compare teoria curentă cu alte alternative, și să nu fie „selectivi în considerarea confirmărilor și neconfirmărilor „. Progresul este definit aici ca explicarea fenomenelor noi și rezolvarea problemelor existente, dar astrologia nu a reușit să progreseze, ea s-a schimbat doar puțin în aproape 2000 de ani. Pentru Thagard, astrologii acționează ca și cum s-au implicat într-o știință normală crezând că bazele astrologiei au fost bine stabilite, în ciuda „multor probleme nerezolvate”, fără să ţină cont de teoriile alternative mai bune (psihologia). Din aceste motive Thagard a văzut astrologia ca o pseudoștiință.
Pentru filosoful Edward W. James, astrologia este irațională nu din cauza numeroaselor probleme cu mecanismele și falsificabilitatea datorită experimentelor, ci pentru că o analiză a literaturii de specialitate astrologice arată că aceasta este infuzată cu o logică eronată și un raționament slab.
„Ce se întâmplă dacă de-a lungul scrierile astrologice întâlnim puțină apreciere a coerenței, insensibilitate flagrantă a probelor, niciun sens al unei ierarhii de motive, o ușoară comandă a forței contextuale a critieriilor, o lipsă de dorinţă încăpățânată în a urmări unde duce un argument, naivitate puternică în ceea ce privește eficienţa explicației, și așa mai departe? În acest caz, cred că avem o justificare perfectă în respingerea astrologiei ca fiind irațională. … Astrologia pur și simplu nu răspunde cerințelor variate ale raționamentului legitim.”
– Edward W. James
Lasă un răspuns