O cameră de protocol pe Internet (cameră IP) este o cameră digitală video folosită de obicei pentru supraveghere şi care, spre deosebire de camera de televiziune cu circuit închis analogică (CCTV), poate transmite şi primi date printr-o reţea de calculatoare şi Internet. Deşi cele mai multe camere cu această posibilitate se numesc camere web, termenul de „cameră IP” sau „netcam” se foloseşte de obicei numai pentru camerele folosite în special în supraveghere.
Există două tipuri de camere IP:
- Camere IP centralizate, care necesită un dispozitiv de înregistrare video în reţea (NVR), pentru a efectua înregistrarea şi pentru managementul video şi al alarmelor aferente.
- Camere IP descentralizate, care nu necesită un NVR, întrucât aceste camere au funcţionalitatea de înregistrare incorporată, şi deci pot înregistra direct pe un mediu de stocare digital, precum memorii USB, hard discuri, sau stocări în reţea.
Camerele IP sunt disponibile cu rezoluţii de la 0,3 (rezoluţia VGA) la 20 megapixeli. Ca şi în cazul televizoarelor comerciale, există în prezent o tendinţă de utilizare a rezoluţiilor video de înaltă definiţie, de 720p sau 1080i şi formatul de ecran la 16:9.
Standarde
Televiziunea cu circuit închis analogică foloseşte formate de televiziuni comerciale (Formatul Intermediar Comun (CIF), NTSC, PAL, şi SECAM). În general, fiecare cameră IP are carcteristici şi funcţionalităţi, scheme de codare video (compresie), protocoale de reţea suportate, şi API pentru software de management video diferite, în funcţie de fabricant.
Pentru a se ajunge la o standardizare a supravegherii video IP, s-au format două grupuri de lucru în 2008: Open Network Video Interface Forum (ONVIF), şi Physical Security Interoperability Alliance (PSIA). PSIA a fost fondată de 20 companii printre care Honeywell, GE Security şi Cisco, iar ONVIF a fost fondată de Axis Communications, Bosch şi Sony, fiecare grup cu numeroşi membri.
Avantaje ale camerelor IP
- Audio în ambele sensuri printr-un singur cablu de reţea permiţând utilizatorilor să comunice cu ceea ce văd (de ex., un producător care asistă un client să instaleze şi să folosească un produs)
- Rezoluţii mai bune ale imaginilor: camerele IP au o rezoluţie de cel puţin 640×480 şi pot oferi rezoluţii multi-megapixel şi o calitate a imaginii HDTV de 30 cadre pe secundă.
- Flexibilitate: camerele IP pot fi mutate oriunde într-o reţea IP (inclusiv în reţelele wireless).
- Sisteme inteligente distribuite: cu camerele IP, sistemele de analiză video pot fi plasate direct în camere permiţând o scalabilitate mai bună a soluţiilor analitice.
- Transmisia comenzilor pentru PTZ (panoramare, rotire in plan vertical – tilt -, zoom) la camere printr-un singur cablu de reţea.
- Încriptare şi autentificare: camerele IP oferă securitatea transmisiilor de date prin metode de încriptare şi autentificare precum WEP, WPA, WPA2, TKIP, AES.
- Accesibilitate de la distanţă: imaginile video în direct de la camerele selectate pot fi vizualizate de pe orice calculator, oriunde, şi de pe orice smartphone sau alte dispozitive mobile.
- Camerele IP pot funcţiona în reţelele wireless. Configuraţia iniţială trebuie făcută printr-un router, după care camera IP este instalată şi poate fi folosită în reţeaua wireless. Aceste camere sunt folosite în special în navigare, în cazul forţelor armate.
- PoE – Power over ethernet. Camerele IP moderne au posibilitatea să opereze fără o sursă de alimentare separată. Ele pot lucra cu protocolul PoE, alimentându-se cu energie prin cablul ethernet.
Dezavantaje potenţiale
- Costuri mai mari per camera, cu excepţia situaţiilor în care se utilizează camere web mai ieftine (camerele IP s-au ieftinit o dată cu creşterea cererii şi, începând cu iunie 2011, sunt disponibile la preţuri sub 50 USD, concurând cu succes cu camerele analogice.
- Necesită o viteză mare de transfer de date în reţea: o cameră obişnuită CCTV cu rezoluţia de 640×480 pixeli şi 10 cadre pe secundă în mod MJPEG necesită cca. 3 Mbit/s.
- Bariere tehnice. Cele mai multe sisteme de securitate care includ atât CCTV cât şi camere IP pot necesita un tehnician profesionist pentru a instala sistemul, deşi o persoană competentă poate instala o cameră IP foarte uşor, în funcţie de producător.
- Odată cu sistemul CCTV/DVR, dacă video este transmis în reţeaua publică Internet şi nu pe un LAN IP privat, sistemul devine deschis pentru o largă audienţă şi expus acţiunilor hackerilor şi escrocilor. Persoane de rea credinţă pot pătrunde într-un sistem CCTV şi examina măsurile de securitate şi personalul utilizat, exploatând apoi aceste informaţii prin acţiuni împotriva obiectivului protejat.
Bibliografie
- Alexandr Lytkin. IP Video Surveillance. An Essential Guide, 2012, ISBN 978-5-600-00033-9.
Imagine http://www.flickr.com/photos/exacq/374513253/
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.
Lasă un răspuns