Un valoros studiu etnografic şi antropogeografic asupra coloniilor române din Bosnia, datorat lui Theodor Filipescu (Buc. 1906), despre caravlahii sau caravlasii din Bosnia, populaţie ce trăieşte şi în Slavonia (Croaţia) sub numele de coritari, vorbeşte despre faptul că aceştia se considerau români, afirmând că strămoşii lor au emigrat în acele locuri din Ţara Românească.
Caravlahii nu ştiu altă limbă în afară de limba românească, un dialect identic cu limba românească vobită în Oltenia.
Ocupaţia lor principală este industria lemnului. Din descierea acestei activităţi în studiu, rezultă o foarte mare asemănare cu muncile prestate de rudarii din Oltenia. Inclusiv denumirile uneltelor şi al obiectelor lucrate sunt identice.
Concluziile la care ajunge autorul sunt surprinzătoare: prin cercetarea locuitorilor, a coloniilor caravlahe din Bosnia, şi mai cu seamă vorbind cu oamenii bătrâni şi înţelepţi, autorul conchide că atât caravlahii cât şi coritarii sunt la origine români, şi că sunt descendenţii acelor rudari (aurari) care au emigrat din Ţara Românească cu câteva secole în urmă. Prin studiul limbii acestor caravlahi şi prin studiul datinilor naţionale la naştere, nuntă şi moarte, apoi prin studiul celorlalte însuşiri etnice ale acestei populaţii, s-a putut constata că tradiţia lor e „adevărată”.
Autorul conclude: „Caravlahii sunt descendenţi ai românilor şi, în parte, şi a ţiganilor, care au emigrat din Ţara Românească, dar au fost nevoiţi să se încrucişeze cu ţigăncile româneşti din Banat şi Ardeal.”
Între vorbele de origine turcă găsite la caravlahi există şi cuvântul curban, care inseamna jertfă, sau ofrandă oferită de o persoană lui Dumnezeu. Cuvântul curban, pronunţat gurbane de rudarii olteni, există şi la la macedo-români.
Numele sacrificiului e de origina sudica, dar cum a ajuns el în Oltenia, unde nu este folosit decât de rudari? Care e originea acestui sacrificiu? Cum au emigrat numai rudarii în sud? De ce acolo nu-şi mai păstrează acest nume ? Ori ei sunt aceiaşi, dar populaţia în fiecare loc i-a botezat alttel, zicându-le la noi rudari, în Bosnia caravlahi, şi in Slavonia coritari? Caravlahii au şi ei jocul ursului, lăutăria, obiceiul cumpărării fetelor cu bani. Ce legături se pot stabili între aceste populaţii din zone diferite? La toate întrebarile de mai sus, la care se mai pot adăuga şi altele, nu se poate răspunde uşor. Din păcate, chiar din ce în ce mai greu, întrucât aceste obiceiuri şi graiuri specifice sunt pe cale de dispariţie, odată cu modernizarea societăţii şi globalizarea. Dar există încă, în zonele respective, documente vechi, şi acte oficiale locale, care pot răspunde cel puţin parţial la aceste întrebări. Cu condiţia să existe pasiune personală, sau interes guvernamental, pentru aşa ceva.
Lasă un răspuns