Home » Articole » Articole » Societate » Armata » Instanțele militare – pilon al securității naționale

Instanțele militare – pilon al securității naționale

Alexandru Cristian

alexandrucristian87@yahoo.com

 

Abstract:Instanțele militare sunt cruciale pentru o țară. În acest an, un an foarte important pentru istoria României,  securitatea națională este supusă unor noi transformări sistemice. Noile evenimente pe scena lumii tind să sublinieze rolul mai accentuat al  supremației  legii. Instanțele miltiare sunt un pilon fundamental al securității naționale datorită aspectelor legale pe care le incumbă. Securitatea națională trebuie să se supună supremației legii, în acest sens instanțele militare pot garanta această supremație.

 

Keywords:  personal militar activ, instanțe militare,  securitate națională, lege

 

Secolul XX a fost unul extrem de agitat, tumultos, un secol al extremelor cum l-a denumit marele istoric Eric Hobsbawm ( 1917-2012). O perioadă de timp în care omenirea  a trecut prin cumplite tragedii și atrocități. Țara noastră nu  a fost nici ea ocolită de aceste timpuri, omul  a fost sub vremuri cum spunea cronicarul Miron Costin( 1633-1691).

Schimbarea de regim în țara noastră a produs o serie de transformări. Reformele politice, economice, sociale nu au ocolit și sistemul militar. Vechea moștenirea a unei armate populare a fost rapid transformată într-un viitor al unei armate profesioniste. Justiția militară nu a fost ocolită de aceste transformări. La aproape 4 ani de la Revoluție a apărut Legea 54 din anul 1993, o lege care se adresa organizării și competenței instanțelor și parchetelor militare. Legea a fost abrogată și înlocuită cu legea 304 din 2004 privind organizarea judiciară, actualizată.

I. Rolul instanțelor militare în prezent

Instanțele militare și parchetele militare funcționează conform prevederilor art.131, alin. 3 și coroborat cu art.126, alin.5 din Constituția României, fiind instanțe și parchete militare specializate, în judecarea și, respectiv în efectuarea urmăririi penale în condițiile legii, în cazul infracțiunilor comise de către militari.[1]

Instanțele militare au o istorie îndelungată în țara noastră, primele forme de justiție militară apărând în prima jumătate a secolului al-XIX-lea. Primul cod al justiției militare a fost Condica penală ostășească în anul 1852. Era un cod care prevedea diverse infracțiuni săvărșite de militari. Evoluția istorie noastre ne-a demonstat importanța păstrării unui cod al justiției militare.

În țara noastră instanțele militare, tribunalele militare și Curtea Militară de Apel, funcționează potrivit normelor penale și procesual penale aplicabile tuturor celorlalte componente ale sistemului judiciar  și sunt structurare după principiile generale ale organizării judiciare.[2]

Dispozițiile particulare sunt minimale și se referă la specificitatea organismului militar. Anumite dispoziții se regăsesc în codul de procedură penală privind modul de citare al militarilor, la corespondența cu categoria de grade militare a inculpatului militar activ care este anchetat sau judecat și la sesizarea comandantului în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare.[3]

Din punct de vedere al organizării judiciare singurele diferențe fată de instanțele civile sunt particularitățile statului de unitate militară, cu indicativ propriu, de utilizarea unor organe de cercetare penală specială și de asigurarea pazei sediilor instanțelor militare de către efective ale poliției militare.

Anul Centenarului 2018 este un an plin de semnificații istorice, sociale și politice. Provocările pe care țara noastră  le are la nivel social și politic sunt o moștenire inerentă a unei cumpeni istorice a regiunii în care ne aflăm și a însăși civilizației europene. Armata a fost văzută ca un factor de stabilitate în toate societățile moderne, excepție fac acele modele politice care folosesc armata pentru a-și îndeplini anumite țeluri politice.

Sistemul judiciar militar al României este aliniat la practicile recunoscute la ora actuală în țările euroatlantice.[4] Sistemul militar românesc a fost obligat să se reformeze datorită schimbărilor istorice după căderea comunismului. În Statele Unite ale Americii,  Marea Britanie dar și în alte state democratice instanțele militar judecă după calitea persoanei, militari activi, o judecată din punct de vedere material, o competență exclusivă a instanțelor militare.

În prezent în țara noastră, conform Legii 304/204 funcționează patru tribunale militare cu rang de tribunale militare teritoriale. Aceastea sunt Tribunalul Militar București, Tribunalul Militar Iași, Tribunalul Militar Cluj-Napoca și Tribunalul Militar Timișoara, toate acestea judecând în primă instanță infracțiuni săvărșite de militari. În București ca și instanță unică funcționează Curtea Militară de Apel, egală ca statut cu celelalte curți de apel,  aceasta judecă în prima instanță infracțiuni cu un nivel mare de periculozitate cum ar fi spionajul ( art.400), atentatul care pune în pericol securitatea națională ( art.401) dar și alte infracțiuni, toate trebuie săvărșite de către militari activi. De asemenea mai judecă infracțiuni săvârșite de generali, mareșali sau amirali. Curtea Militară de Apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare.[5]

Rolul instanțelor militare este unul complex și de o mare însemnătate. Curtea Constituțională a României a statuat prin două decizii importanța instanțelor și parchetelor militar. Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 se constată că „existența și funcționarea parchetelor și instanțelor militare nu contravin normelor și principiilor constituționale”,  și că „prin statutul magistraților care le compun ca și prin procedura pe care o urmează-aceeași după care judecă și instanțele civile-instanțele militare sunt instanțe militare, iar judecătorii militari sunt independenți și se supun numai legii.”[6]

Instanțele militare reprezintă garanția păstrării onoarei și disciplinei sistemului militar. Un sistem militar român modern are nevoie de instanțe și parchete militare cu atribuții bine definite și cu specificități proprii.

II. Necesitatea existenței instanțelor militare

Instanțele militare au fost considerate de- a lungul istorie ca instanțe apărute în situații excepționale, iar câteodată chiar extraordinarea. Literatura abundă de referiri la curțile militare, la curțile marțiale care sunt aspre și care reprezintă sperietoarea oricărei militar pus în slujba țării sale.

Consiliul Superior al Magistraturii, conform Constituției României, este garantul independenței justiției. Hotărârea 693 din data de 7 iunie 2016 luată de plenul Consiliului Superior al Magistraturii este cea care se referă la desființării instanțelor militare.[7] Principalul argument a fost cel al eficientizării economice și a restructurării instanțelor. Nu suntem de acord cu aceste argumente care nu au o viziune complexă asupra rolului acestor instanțe, care au în misiunea lor un rol de normare a sistemului militar.

Instanțele militare și parchetele militare au revenit la situația existentă în perioada interbelică, și anume că rolul primordial al acestor instituții este apărarea și întărirea ordinii și disciplinei militare, a onoarei și demnității ostășești, în general, a ordinii de drept în armată.[8] Armata alături de Biserică este cotată pe primele locuri în ordinea credibilității instituțiilor statului, sistemul militar are o viziune proprie despre ordinea, disciplina și moralitatea militarilor săi.[9]

Instanțele militare sunt independente și nesubordonate nici unei alte autorități militare sau civilă. Supusă legii instanța militară de judecată contribuie la garantarea unui sistem militar modern și bine organizat fără derapaje în România, la respectarea Constituției și a celorlalte legi ale țării, la consolidarea statului de drept.

Hotărârea Consiliului Suprem al Magistraturii a fost una pur tehnică, fără explicarea unor trăsături instituției militare. Militarul este cetățean și soldat. Ca soldat al țării sale, indiferent de grad militarul este în slujba patriei sale,  are o misiune specială, cu îndatoriri și exigențe aparte, ce impun un anume cod de conduită, reglementat pri reguli speciale. Trebuie subliniat că o faptă aparent neînsemnată vieții civile poate căpăta o altă conotației în mediul militar, putem exemplifica aici simpla încăierare care pentru un militar capătă o conotație mult mai gravă decât pentru un civil datorită pregătirii sale.

Pentru aceste rațiuni de-a lungul istorie s-a considerat necaesar ca militarii care săvărșesc încălcări ale legilor și regulamentelor militar să fie cercetați și judecați de magistrați care cunosc intimatea vieții. unui militar[10] Datorită pregătirii lor, militară și juridică, magistrații militari sunt în drept să ia cele mai adecvate măsuri pentru sancționarea faptelor săvărșite de un militar, indiferent de gravitatea acestora. Un principiu al dreptului și al vieții ne învață că nu poți judeca cu alte legi și rațiuni față de situația dată. De aici rezultă că justiția militară, în integralitatea sa, apare ca o necesitate rezultată din însăți rațiunea de a fi a instituției militare.[11]

După  schimbarea politică din anul 1989 opțiunea democratică a tribunalelor militare și dimensionarea acestora conform unor necesități istorice a fost o alegere istorică favorabilă țării noastre.. Tribunalele militar desfășoară o activitate  firească în scopul întăririi ordinii și disciplinei în cadrul corpului militar. Magistratul militar reprezintă un simbol de autoritate și de responsabilitate a actului de justiției.[12]

Importanța tribunalelor militare este una conturată din punct de vedere istoric și sociologic. Deși li s-au reproșat activitatea redusă, s-a uitat că după reforma armatei, însăși numărul ofițerilor armatei române s-a redus. De asemenea se ignoră faptul că educația militară și morala învățată în unitățile de învățământ împiedică unui viitor militar să săvârșească acte împotriva ordinii sociale normale care dau naștere la nașterea unor rapoarte juridice penale de conflict.

Conform articolul 126, alin.5 este interzisă înființarea e instanțe extraordinare.  Judecătorul constituțional Ion Predescu în explicațiile sale referitoare la instanțele militarea a afirmat că explicația instanțelor extraordinare stă în articolul 101, alin.2 al Constituției din anul 1923. Articolul se referă la interzicerea înființării unei astfel de instanțe.

Instanțele militare nu sunt instanțe extraordinare, sunt instanțe speciale, nefiind extraordinare aceste instanțe trebuie să fie menținute exact ca alte instanțe speciale , tribunalul pentru minori și familie din Brașov.[13] Instanțele civile nu pot pătrunde rationae materiae și rationae personae în sfera raporturilor dintre militari, afirmă profesorul Ion Predescu. Instanțele militare sunt competente în a judeca militari datorită magistraților  și a celorlalți experți din cadrul instanței, care își desfășoară existența sub auspiciile regulamentelor militar. Cunoscând mai bine acest mediu, apreciem că existența instanțelor militare oferă un climat de stabilitate instituției militare, o instituție care va căpăta o dimensiunea mai puternică în anii ce vor urma, ne referim aici la tensiunile geopolitice din zona în care ne aflăm.

 

Instanțele militare sunt un garant al respectării demnității carierei militare și o instituție care poate împiedica anumite derapaje istorice ale instituției militare în ansamblul său.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

General de brigadă ( r.) magistrat Nelu Ciobanu, Propuneri privind îmbunătățirea statutului judecătorilor și procurorilor militari, studiu înaintat Consiliului Superior al Magistraturii

Coșneanu Gheorghe, Magistratura militară-trecut, prezent și viitor, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2013

Toader Tudorel, Safta Marieta, Constituția României, Editura Hamangiu, București, 2016.

Toader Tudorel,  Codul de procedură penală,Editura Hamangiu, București, 2018

Zidaru Petrache, Tribunalele Militare- un secol și jumătate de jurisprudență, Editura Universul Juridic,  București, 2006

Jurisprudence

Hotărârea 693 din 7 iunie 2016, online  https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/06/22_06_2016__81422_ro.pdf

Decizia nr.610 din 20 iunie a Curții Constituționale a României referioate la excepția de neconstituționaliate a dispozițiilor articolul III alin ( 2) și ( 3) din Legea nr.356 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 16.07.2007

Note

[1] Tudorel Toader, Marieta Safta, Constituția României, Editura Hamangiu, București, 2016.

[2] General de brigadă ( r.) magistrat Nelu Ciobanu, Propuneri privind îmbunătățirea statutului judecătorilor și procurorilor militari, studiu înaintat

Consiliului Superior al Magistraturii, p.1

[3] Ibidem, p.4

[4] General de  brigadă magistrat Gheorghe Coșneanu, Magistratura militară-trecut, prezent și viitor, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2013, p.364

[5] Codul de procedură penală, art. 39

[6] Decizia nr.610 din 20 iunie a Curții Constituționale a României referioate la excepția de neconstituționaliate a dispozițiilor articolul III alin ( 2) și ( 3) din Legea nr.356 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 16.07.2007

[7]Hotărârea 693 din 7 iunie 2016, online  https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/06/22_06_2016__81422_ro.pdf, accesat la data de 07.05.2018

[8] Petrache Zidaru, Tribunalele Militare- un secol și jumătate de jurisprudență, Editura Universul Juridic,  București, 2006, p.325

[9] Ibidem

[10] Ibidem,p.327

[11] Ibidem

[12] Iibdem, p.328

[13] Ibidem, p.331

 

© 2023 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *