Cazinouri

Un cazino este, în sensul modern al cuvântului, o amenajare care găzduieşte anumite tipuri de jocuri de noroc. Cazinourile sunt combinate de obicei cu hoteluri, restaurante, magazine, curse navale şi maritime, şi alte atracţii turistice. Unele cazinouri găzduiesc evenimente de divertisment, precum spectacole de comedie, concerte, şi evenimente sportive.

Un cazinou este o facilitate publică al cărui proprietar (firmă sau instituţie publică) operează jocuri de noroc autorizate prin legislaţia statului respectiv.

Istoria cazinourilor

Termenul „casino” a însemnat la început o mică vilă, casa de vară sau pavilion, construit pentru distracţie, de obicei pe terenul unei vile mai mari sau palat. Exemple în acest sens sunt Villa Giulia şi Villa Farnese. În limba italiană modernă, acest termen desemnează un bordel (numit şi „casa chiusa”, care s-ar traduce literar prin „casa închisă”), în timp ce locurile pentru jocurile de noroc se numesc casinò, cu accent pe ultima silabă.

Cuvântul „cazino”, provine de la cuvântul veneţian casino care desemna iniţial localurile private, unde se distrau nobilii veneţieni în apropiere de Palatul Dogilor, între ei, şa reuniunea Marelui Consiliu, sau cu ocazia vizitei unui oficial de la comisiile şi organismele guvernamentale. Exemple în acest sens sunt Villa Giulia şi Villa Farnese. Curând aceste aceste activităţi au fost preluate de localurile de socializare, cuvântul devenind sinonim cu jocurile de noroc. Chiar şi clădirile mai mici de pe moşiile veneţiene, în Terraferma, au fost desemnate astfel. Cuvântul „casino” înseamnă de fapt, doar „casă mică„.  În limba italiană modernă, acest termen desemnează un bordel (numit şi „casa chiusa”, care s-ar traduce literar prin „casa închisă”), în timp ce locurile pentru jocurile de noroc se numesc casinò, cu accent pe ultima silabă.

Unul din primele cazinouri cunoscute a apărut în venice în jurul anului 1638. În sec. XIX, termenul „casino” începe să includă şi alte clădiri publice unde se desfăşurau activităţi de divertisment, inclusiv jocurile de noroc şi sport. Un exemplu în acest sens este Newport Casino în Newport, Rhode Island.

Cazinourile au fost utilizate în diverse scopuri, nu doar ca localuri de divertisment. În 1638 Palazzo Dandolo a găzduit primul cazinou public, aşa-numitul Veneţia – Ridotto (San Marco, 1362). La mijlocul sec. XVII existau deja peste 100 de case de jocuri de noroc deschise în Veneția de către cetăţeni, dar pentru operare aveau nevoie de un fel de licenţă oficială. Ridotto a fost fost închis în noiembrie 1774, iar lipsa resurselor financiare oferite de acesta fost resimţită imediat, conform unui memorandum anonim: s-au vândut cu 30.000 măşti mai putin, pierderea fiind estimată la 600.000 de lire. Au scăzut de asemenea vânzările în industria textilă, în serviciile gondolierilor, şi cele ale hangiilor.

În sec. XVIII se dezvoltă o instituţionalizare a jocurilor de noroc în întreaga Europă, în capitale, în staţiuni balneare şi staţiuni de sănătate, la carnavaluri, târguri şi sporturi aristocratice.

În Olanda şi Flandra au apărut primele cazinouri licenţiate în sec. XIV-XV. Primul caznou german a apărut în 1396, în Frankfurt pe Main. În 1638 cazinoul veneţian „Ridotto” devine primul local exclusivist. În 1720, s.a înfiinţat cazinoul din landul german Bad Ems. În 1763 apare primul Spa, care a devenit curând unul dintre cele mai mari centre de jocuri de noroc. Odată cu revoluţia franceză, toate cazinourile au fost închise. Astfel, statele germane au devenit centrul european al jucatorilor de jocuri de noroc, mai ales în cazinourile din Aachen şi Baden-Baden (1824). În 1841, Francois Blanc şi Louis Blanc inventează ruleta cu dublu zero în cazinoul din Bad Homburg care devine astfel cel mai de succes cazino din acea perioadă. În 1866 Dostoievski a scris la Bad Homburg, cele două romane de succes despre jocurile de noroc, „Jucătorul” şi „Babushka”, Contesa Sophie Kisseleff.

În 1863 François Blanc lucrează la Cazinoul din Monte Carlo, care ulterior devine „capitala mondială a jocurilor de noroc şi de lux.” Fuziune între jocurile de noroc, artă şi divertisment este dezvoltată 100 de ani mai târziu în Las Vegas. În 1942 se deschide în Las Vegas primul cazinou sub numele „El Rancho”.

Nu toate cazinourile erau folosite pentru jocurile de noroc. Casino Copenhaga era un teatru, cunoscut pentru utilizarea sălii sale pentru întâlnirile publice în timpul Revoluţiei din 1848, ceea ce a făcut din Danemarca o monarhie constituţională. Până în 1937 a funcţionat ca un teatru foarte cunoscut. Hanko Casino din Hanko, Finlanda – unul din cele mai cunoscute repere ale oraşului – nu a fost niciodată folosit pentru jocurile de noroc. Era utilizat ca sală de banchet pentru nobilimea rusă care frecventa acest stabiliment de lux spre sfărşitul anilor 1800, iar în prezent este folosit ca restaurant.

Cazinourile în Statele Unite

În America, cazinourile timpurii erau cunoscute sub numele de saloon. Apariţia şi importanţa saloon-urilor a fost mult influenţată de patru mari oraşe: New Orleans, St. Louis, Chicago şi San Francisco. Aici găseau călătorii oameni cu care să vorbească, să bea, şi adesea cu care să joace jocuri de noroc. La începutul sec. XX, în America se interzic jocurile de noroc prin legislaţia statelor şi reforme sociale. În 1931 jocurile de noroc au fost legalizate din nou în state ca Nevada, iar în Las Vegas, cunoscut în prezent ca „Oraşul păcatului”, au înflorit primele cazinouri oficiale. Curând după aceea, în New Jersey, Atlantic City intră şi el în industria jocurilor de noroc şi a cazinourilor, în 1978, devenind al doilea cel mai mare oraş cu jocuri de noroc din America. Alte regiuni pentru jocurile de noroc s-au dezvoltat în Tunica Resorts, Mississippi, şi în Gulf Coast, aproape de Biloxi.

Imagine: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Las_Vegas_63.jpg