JavaScript a fost introdus în 1995 ca o modalitate de a adăuga programe la paginile web în browserul Netscape Navigator. Limbajul a fost adoptat de atunci de toate celelalte browsere web grafice importante. A făcut posibile aplicații web moderne – aplicații cu care puteți interacționa direct fără a face o reîncărcare a paginii pentru fiecare acțiune. JavaScript este, de asemenea, utilizat în site-urile web mai tradiționale pentru a oferi diverse forme de interactivitate și inteligență.
Este important de reținut că JavaScript nu are aproape nimic de-a face cu limbajul de programare numit Java. Numele similar a fost inspirat mai degrabă de considerente de marketing decât de bună judecată. Când a fost introdus JavaScript, limbajul Java era puternic comercializat și câștiga popularitate. Cineva a crezut că este o idee bună să încerce să meargă pe acest succes. Acum suntem blocați cu numele.
După adoptarea sa în afara lui Netscape, a fost scris un document standard pentru a descrie modul în care ar trebui să funcționeze limbajul JavaScript, astfel încât diferitele componente de software care pretindeau că suportă JavaScript să vorbească în fapt despre același limbaj. Acesta se numește standardul ECMAScript, după organizația Ecma International care a făcut standardizarea. În practică, termenii ECMAScript și JavaScript pot fi folosiți interschimbabil – sunt două nume pentru același limbaj.
Există unii care vor spune lucruri groaznice despre JavaScript. Multe dintre aceste lucruri sunt adevărate. Când mi s-a cerut să scriu ceva în JavaScript pentru prima dată, am ajuns repede să-l disprețuiesc. Ar accepta aproape orice am tastat, dar l-ar interpreta într-un mod complet diferit de ceea ce am vrut să spun. Acest lucru a avut foarte mult de-a face cu faptul că nu aveam habar ce făceam, desigur, dar există o problemă reală aici: JavaScript este ridicol de liberal în ceea ce permite. Ideea din spatele acestui design a fost că ar facilita programarea în JavaScript pentru începători. În realitate, în mare parte, îngreunează găsirea problemelor în programele dvs., deoarece sistemul nu vi le va indica.
Această flexibilitate are, totuși, și avantajele ei. Lasă loc pentru o mulțime de tehnici care sunt imposibile în limbaje mai rigide și, după cum veți vedea, poate fi folosit pentru a depăși unele dintre deficiențele JavaScript. După ce am învățat limbajul în mod corespunzător și am lucrat cu el o perioadă, a început să îmi placă JavaScript.
Au existat mai multe versiuni de JavaScript. ECMAScript versiunea 3 a fost versiunea larg acceptată în timpul ascensiunii la dominație a JavaScript-ului, aproximativ între 2000 și 2010. În acest timp, s-a lucrat la o versiune 4 ambițioasă, care a planificat o serie de îmbunătățiri radicale și extensii ale limbajului. Schimbarea unui limbaj viu, folosit pe scară largă într-un mod atât de radical, s-a dovedit a fi dificilă din punct de vedere politic, iar munca la versiunea 4 a fost abandonată în 2008, ducând la o versiune 5 mult mai puțin ambițioasă, care a adus doar câteva îmbunătățiri necontroversate, care a apărut în 2009. Apoi, în 2015, a apărut versiunea 6, o actualizare majoră care a inclus câteva dintre ideile planificate pentru versiunea 4. De atunci, am avut noi actualizări mici în fiecare an.
Faptul că limbajul evoluează înseamnă că browserele trebuie să țină pasul constant, iar dacă utilizați un browser mai vechi, este posibil să nu accepte toate caracteristicile. Programatorii sunt atenți să nu facă modificări care ar putea rupe programele existente, astfel încât browserele noi pot rula programe vechi.
Browserele web nu sunt singurele platforme pe care este folosit JavaScript. Unele baze de date, cum ar fi MongoDB și CouchDB, folosesc JavaScript ca limbaj de scriptare și interogare. Mai multe platforme pentru programare desktop și server, în special proiectul Node.js, oferă un mediu pentru programarea JavaScript în afara browserului.
Sursa: Marijn Haverbek, Eloquent JavaScript, licența CC BY-NC 3.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns