Coperta de carte

(Coperta cărții Evanghelia Sf. Cuthbert, c. 700; legarea originală manual din piele de capră roșie este cea mai veche legare occidentală care a supraviețuit. Credit: Wikimedia Coomons, CC0 1.0 Universal Public Domain Dedication.)

O copertă de carte este orice înveliș de protecție folosit pentru a lega paginile unei cărți. Dincolo de distincția familiară dintre coperți cartonate și broșate, există alte alternative și completări, cum ar fi supracopertele, legăturile cu inele și forme mai vechi, cum ar fi „hârtia cartonată” din secolul al XIX-lea și tipurile tradiționale de legare manuală. Termenul „copertă de carte” este adesea folosit pentru o imagine de copertă de carte în software-ul de gestionare a bibliotecii. Acest articol se referă la coperțile moderne produse mecanic.

Istorie

(Copertă de fildeș a Codex Aureus de Lorsch, c. 810, dinastia carolingiană, Muzeul Victoria și Albert. Credit: Victoria and Albert Museum/Wikimedia Commons, Domeniu public)

Înainte de începutul secolului al XIX-lea, cărțile erau legate manual, în cazul manuscriselor medievale de lux în legături tezaurizate folosind materiale precum aurul, argintul și bijuteriile. Timp de sute de ani, legăturile de cărți au funcționat ca un dispozitiv de protecție pentru paginile scumpe tipărite sau realizate manual, și ca un tribut decorativ adus autorității lor culturale. În anii 1820 au început să apară schimbări mari în modul în care ar putea fi acoperită o carte, odată cu introducerea treptată a tehnicilor de legare mecanică a cărților. Pânza, și apoi hârtia, au devenit materialele de bază folosite atunci când cărțile au devenit atât de ieftine – mulțumită introducerii preselor cu abur și a hârtiei produse mecanic – încât a le lega manual a devenit disproporționat față de costul cărții în sine.

(Una dintre coperțile de aurari din așa-numita bibliotecă de argint a ducelui Albrecht Hohenzollern din Königsberg, acum în Biblioteca Universității Nicolaus Copernic, ca. 1555. Credit: Andrzej R. Skowroński/Wikimedia Commons, licența CC BY-SA 4.0)

Nu numai că noile tipuri de coperți de cărți erau mai ieftine de produs, dar erau și imprimabile, folosind litografie multicoloră și, mai târziu, procese de ilustrare în semitonuri. Tehnicile împrumutate de la artiștii de poster din secolul al XIX-lea s-au infiltrat treptat în industria cărții, la fel ca și practica profesională a designului grafic. Coperta cărții a devenit mai mult decât o simplă protecție a paginilor, preluând funcția de reclamă și comunicând informații despre textul din interior.

Designul copertei

(Detaliu al copertei unei ediții de buzunar a Cărții de rugăciune comună, legătură velucită de Cedric Chivers cu instrumente din aur Art Nouveau, design pictat manual încrustat cu sidef. Credit: Cedric Chivers (–1929)/Wikimedia Commons, Domeniu public)

Mișcările Arts and Crafts și Art Nouveau de la începutul secolului XX au stimulat o renaștere modernă în designul coperților cărților, care în curând a început să se infiltreze în industria în creștere a cărții de masă prin editurile mai progresiste din Europa, Londra și New York. Unele dintre primele modele de copertă radical moderne au fost produse în Uniunea Sovietică în anii 1920 de către avangardişti precum Alexander Rodchenko şi El Lissitzky. Un alt designer timpuriu de coperți foarte influent a fost Aubrey Beardsley, datorită coperților sale uimitoare pentru primele patru volume din The Yellow Book (1894–5).

(Copertă din piele de la începutul secolului al XX-lea, cu ornamente în foițe de aur. Credit: Verlag von Wilhelm Jacobsohn, Breslau/Wikimedia Commons, Domeniu public)

În epoca postbelică, coperțile cărților au devenit de o importanță vitală, deoarece industria cărții a devenit competitivă din punct de vedere comercial. Coperțile oferă acum indicii detaliate despre stilul, genul și subiectul cărții, în timp ce mulți împing designul la limită în speranța de a atrage atenția vânzărilor.

Acest lucru poate diferi de la o țară la alta din cauza gusturilor diferite ale piețelor. Astfel cărțile traduse pot avea și diferite accesorii de carte, cum ar fi jucăriile aparținând cărților pentru copii, de exemplu Harry Potter.

Era vânzărilor pe internet, fără îndoială, nu a diminuat importanța copertei cărții, deoarece acum își continuă rolul într-o formă digitală bidimensională, ajutând la identificarea și promovarea cărților online.

Husele înfăşurătoare sunt, de asemenea, comune.

Conținutul copertei

• Coperta frontală: conținutul poate fi de obicei:
  • Pentru romane: titlul romanului cu litere mari, numele autorului, sloganul și simbolul editorului (în colț)
• Coperta spate: conținutul poate fi de obicei:
  • Pentru romane: un text sau un extras care oferă un indiciu al poveștii într-un mod atractiv.
  • O poză a scriitorului.
  • Un rezumat

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)