Într-o scrisoare pentru Royal Society în 1800, Alessandro Volta a descris invenția sa a bateriei electrice oferind, astfel, pentru prima dată, mijloacele de a genera un curent electric constant, și deschiderea unui nou domeniu al fizicii pentru investigații.
În 1847 Joule a elaborat legea de conservare a energiei, sub forma căldurii, și a energiei mecanice. Principiul de conservare a energiei fusese propus sau enunțat anterior, în diverse forme, de mulţi oameni de ştiinţă germani, francezi, britanici, etc., în prima jumătate a secolului XIX.
Electricitatea și magnetismul au fost studiate de către Faraday, Ohm, și alţii. Faraday, care şi-a început cariera în chimie lucrând sub Humphrey Davy, la Royal Institution, a demonstrat că fenomenele electrostatice, acțiunea noilor pile sau baterii electrice, fenomenele electrochimice, şi fulgerele, sunt toate manifestările diferite ale fenomenelor electrice. Faraday a mai descoperit în 1821 că electricitatea poate provoca mișcarea mecanică de rotație, iar în 1831 a descoperit principiul inducției electromagnetice, prin care se explică transformarea mișcării mecanice în energie electrică. Astfel, Faraday a pus bazele viitoarelor invenţii ale motorului electric și generatorului electric.
În 1855, Maxwell a unificat cele două fenomene într-o singură teorie a electromagnetismului, descris de ecuațiile lui Maxwell. O predicție a acestei teorii a fost că lumina este o undă electromagnetică. O deducere mai subtilă a lui Maxwell a fost că viteza observată a luminii nu depinde de viteza observatorului, o premoniție pentru dezvoltarea relativității speciale de către Einstein.
În 1887 se desfășoară experimentul Michelson-Morley și este interpertat ca o confirmare a teoriei general acceptată pe atunci, că Pământul se deplasează printr-un „eter luminifer”. Dezvoltarea a ceea ce a devenit mai târziu Teoria Relativităţii Restrânse a lui Einstein a furnizat o explicație completă care nu a necesitat un eter, și a fost în concordanță cu rezultatele experimentului. Michelson și Morely nu sunt convinși de non-existenţa eter. De aceea, Morely a continuat să efectueze experimente cu Miller.
În 1887, Tesla investighează radiaţiile X folosind propriile sale dispozitive, precum și tuburi Crookes. În 1895, Röntgen observă și analizează radiaţiile X, care s-au dovedit a fi radiații electromagnetice de înaltă frecvență. Radioactivitatea a fost descoperit în 1896 de către Henri Becquerel, și a fost studiată mai mult de către Pierre Curie și Marie Curie, printre alţii. Aceste studii au inițiat domeniul fizicii nucleare.
In 1897, Thomson studiază electronul, particula elementară care transportă curent electric în circuite. El deduce că radiaţiile catodice există și sunt încărcate negativ cu „particule” pe care el le-a numit „corpusculi”.
Gheorghe Adrian
Dumneavoastra, daca sunteti fixat in dogmele relativiste, nu o sa admiteti niciodata, ca rezultatul neasteptat al experimentului M-M se datoreaza doar cuplajului luminii cu campul de densitate emanat din masa Pamantului. Cuplaj care impune aceeasi viteza a luminii in toate directiile din planul orizontal si astfel face sa functioneze principiul relativitatii, care nu permite determinarea starii de miscare a unui sistem, prin experimente efectuate in interiorul sistemului. Cuplajul luminii, adica a densitatii masice a fotonului, cu densitatea masica a mediului transparent, prin care trece lumina, este dovedit de formula lui Fresnel, care este dedusa tocmai pe baza acestui cuplaj. Formula care este verificata cu precizie de experimentul lui Fizeau.