(Gravură în lemn, începutul secolului al optsprezecelea (1717))
Menționat pentru prima dată ca “Cetatea București” în 1459, oraşul a devenit reşedinţa domnitorului muntean Vlad Țepeș. Bucureştiul a crescut rapid, ajungând principalul centrul economic din România.
Otomanii au numit administratori grecești în oraş la începutul sec. XVIII. O revolta condusă de Tudor Vladimirescu în 1821 a stopat această regulă.’, ‘
Curtea Veche a fost construită de Mircea Ciobanul, și ulterior a fost stabilit ca reşedinţă de vară a curţii, în concurență cu Târgoviște pentru statutul de capitală, după o creștere a importanței sudului Munteniei.
Bucureștiul a devenit reşedinţa permanentă pentru curtea valahă după 1698 (începând cu domnia lui Constantin Brâncoveanu).
Parțial distrus de catastrofe naturale și reconstruit de mai multe ori în următorii 200 de ani, și apoi lovit de ciuma lui Caragea, în 1813-1814, orașul a fost smuls de sub controlul otoman de control și ocupat, în mai multe rânduri, de către monarhia habsburgică (1716, 1737, 1789) și imperiul rus (de trei ori între 1768 și 1806). A fost pus sub administrația rusă între 1828 și războiul Crimeei, cu un interludiu în timpul revoluţiei din 1848, iar o garnizoană austriacă l-a controlat după plecarea ruşilor (a rămas în oraș până în martie 1857). În plus, la 23 martie 1847, un incendiu a distrus aproximativ 2.000 de cladiri, o treime din oraș.
(Bucureşti în 1868, văzut din Turnul Colţea)
În 1862, după ce Țara Românească și Moldova s-au unit pentru a forma Principatul România, Bucureștiul a devenit capitala noii națiuni; în 1881 devine centrul politic al noului proclamat Regat al României, sub Carol I. În a doua jumătate a sec. XIX, datorită noului său statut, populația orașului a crescut dramatic, şi o nouă perioadă de dezvoltare urbană a început. În această perioadă apar iluminarea cu gaz, traseele de tramvaie trase de cai, și electrificarea limitată. Dâmbovița a fost canalizată, de asemenea, în 1883, punând astfel capăt inundațiilor endemice anterioare. Arhitectura extravaganta si cultura cosmopolita din această perioadă i-au adus Bucureştiului porecla de “Micul Paris”, cu Calea Victoriei asemănătoare cu Champs-Élysées din Paris.
(Piaţa Sf. Anton Square în anii 1900)
(Bucureşti în preajma anului 1900)
Între 6 decembrie 1916 și noiembrie 1918 orașul a fost ocupat de trupele germane, ca urmare a Bătăliei de la București, iar capitala s-a mutat temporar la Iași. După primul război mondial, Bucureștiul a devenit capitala României Mari. În perioada interbelică s-a dezvoltat continuu, orașul crescând cu o medie de 30.000 de rezidenți noi în fiecare an. De asemenea, unele dintre reperele principale ale orașului au fost construite în această perioadă, inclusiv Arcul de Triumf și Palatul Telefoanelor. Cu toate acestea, Marea Depresiune şi-a pus amprenta asupra cetățenilor din București, culminând cu greva de la Grivița din 1933.
(Bulevardul I.C. Brătianu Boulevard în anii 1930)
În ianuarie 1941, orașul a fost scena rebeliunilor legionarilor și a pogromului de la București. Ca şi capitală a unei țări a Axei devine un punct major de tranzit pentru trupele Axei către Frontul de Est. București a suferit daune importante în timpul celui de al doilea război mondial ca urmare a bombardamentelor aliate; la 23 august 1944, aici s-a dat de lovitura de stat care a adus România în tabăra Aliaților, pentru o perioadă scurtă fiind bombardat de Luftwaffe, existând și o încercare eșuată a trupelor germane de preluare a orașului prin forță.
După instaurarea comunismului în România, orașul a continuat să crească. Cartiere noi au fost construite, cele mai multe dintre ele dominate de blocuri turn. În timpul conducerii lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989), o mare parte din zona istorică a orașului a fost demolată și înlocuită cu arhitectura tipică socialismului, precum Centrul Civic, inclusiv Palatul Parlamentului, pentru care un întreg cartier a fost distrus pentru a face loc acestei constructii megalomanice a lui Ceaușescu. Pe 4 martie 1977, un cutremur cu centrul în Vrancea, la aproximativ 135 km distanță, a omorât 1500 oameni și a cauzat daune importante în centrul istoric.
Revoluția română din 1989 a început cu protestele de masă anti-Ceaușescu din Timișoara în decembrie 1989, și a continuat în București, ceea ce a dus la răsturnarea regimului comunist. Nemulțumită de conducerea post-revoluționară a Frontului Salvării Naționale, ligi studențești și grupurile de opoziție au organizat proteste pe scară largă continuate în 1990, care au fost oprite violent de către minerii din Valea Jiului. Au urmat şi alte mineriade, care au condus la o schimbare de guvern.
După anul 2000, ca urmare a creșterii economice semnificative în România, orașul s-a modernizat şi se află în prezent într.o perioadă de reînnoire urbană, cu diferite centre rezidențiale și comerciale în construcţie, în special în zona de nord, iar centrul istoric al Bucureștiului este în curs de restaurare.
Traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns