Istoria masoneriei

Goose and Gridiron, unde a fost fondată Marea Lojă a Angliei

Originile masoneriei sunt subiect de controverse. Un poem, „Regius Manuscript”, din jurul anului 1390, este considerat cel mai vechi text masonic cunoscut. Există dovezi că existau loji masonice în Scoţia încă de la finele sec. XVI (de exenplu, Loja Kilwinning, cu meţiuni şi în Al doilea Statut al lui Shaw din 1599). Există referinţe clare la existenţa lojelor din Anglia la mijlocul sec. XVII.

Prima Mare Lojă, Marea Lojă a Angliei, a fost fondată pe 24 iunie 1717, cu ocazia unei cine la care au participat patru Loje din Londra. Aceasta s-a dezvoltat rapid , într-un sistem de referinţă la care au aderat cele mai multe Loje din Anglia. Au fost puţine Loje care nu s-au modernizat conform acestor practici, precum Al Treilea Grad, care au format o Mare Lojă rivală pe 17 iunie 1751, denumită „Marea Lojă Antică a Angliei”. Cele două Mari Loje potrivnice – cea „modernă” şi cea „antică” – au fost în competiţie până pe 25 noiembrie 1813 când s-au unit formând Marea Lojă Unită a Angliei.

Marea Lojă a Irlandei şi Marea Lojă a Scoţiei s-au format în 1725 şi respectiv 1736. Masoneria s-a răspândit în coloniile britanice din America de Nord prin anii 1730 – atât varianta „antică” cât şi cea „modernă” (ca şi Marile Loje ale Irlandei şi Scoţiei), ca urmaşe privilegiate ale Lojelor, oranizate în diferite Mari Loje Provinciale. După revoluţia americană Marile Loje independente din SUA s-au format, de sine stătătoare, în fiecare stat. S-a căzut de acord rapid să se formeze Marea Lojă a Statelor Unite, cu George Washington (care era membru al Lojei din Virginia) ca primul Mare Maestru, dar această idee a durat puţin. Diferitele Mari Loje din fiecare stat nu doreau să îşi diminueze propria lor autoritate formând un astfel de organism superior.

Deşi nu există nicio diferenţă reală între practicile masonice ale diferitelor loje confirmate de Antici şi Moderni, urme ale acestei diviziuni încă mai poz fi văzute în numele celor mai multe Loje.

Vedere din Sala Masonică, Bury St Edmunds, Suffolk, Anglia, începutul sec. XX

Cea mai veche organizaţie de acest tip în Europa este Marele Orient al Franţei, fondată în 1728. Cele mai multe organizaţii de limbă engleză au rupt relaţiile formale cu Marele Orient al Franţei în 1877 – când Marele Orient al Franţei a îndepărtat cerinţa ca membrii săi să creadă într-o zeitate, acceptând ateismul. Marea Lojă Naţională a Franţei este în prezent sinura Mare Lojă franceză care se găseşte în relaţii amicale cu Marea Lojă Unită a Angliei şi subdiviziunlile acesteia din toată lumea.

Din această cauză, se consideră de obicei că masoneria constă din două ramuri care nu sunt în relaţii amicale:

• Marea Lojă Unită a Angliei şi organizaţiile cu tradiţie asemănătoare, cele mai multe fiind numite Mari Loje, aflate în relaţii amicale, şi
• Marele Orient al Franţei, ţinând de Europa continentală, cu jurisdicţii denumite adesea Mari Orienturi, aflate în relaţii amicale între ele.

În cele mai multe ţări de origine latină predomină masoneria în stilul Marelui Orient al Franţei, deşi în cele mai multe din aceste ţări latine există şi Mari Loje aflate în relaţii amicale cu Marea Lojă Unită a Angliei şi celelalte Mari Loje din toată lumea care sunt în „relaţii de fraternitate” cu Marea Lojă Unită a Angliei. În restul lumii tendinţa este să se urmeze stilul Marii Loje Unite a Angliei, cu mici variaţiuni.